Într-una din zilele trecute, cât încă eram la Tg. Mureș, mă pregăteam să mănânc. Am aprins televizorul. Butonând printre posturi, m-am oprit pe BBC Earth unde am citit pe ecranul care anunță programul în derulare: „Adevărul despre călătorii”. Există așa ceva? m-am întrebat. M-am uitat vreo 10 minute la emisiune. Se vorbea despre etichetele unor mâncăruri preambalate și numărul de calorii. N-am înțeles ce legătură avea cu călătoriile, pentru că nu se refereau la un loc anume. Apoi a venit pauza de publicitate și pe ecran a apărut afișat mare The Truth About Calories… 

Cum ziceam, mi-am anulat un concediu care începea peste o săptămână și cred că încă nu mi-am revenit. Așadar, poate e un moment bun să-mi amintesc de niște lecții pe care le-am învățat în urma unei călătorii în Norvegia din care mă întorceam exact acum un an. O călătorie cu scăpări, pe care aș vrea să o repet într-un viitor nu foarte îndepărtat, poate în compania aceleiași persoane. Cum am mai spus, urmăresc Jurnalul de pandemie al celor de la DoR și jurnalul membrilor echipei. În jurnalul lor colectiv, cineva își amintește de o excursie în Norvegia, de niște plimbări frumoase în afara capitalei Oslo, și își promite să revină pentru a vedea și aurora. A început să învețe și norvegiană pe Duolinguo. Și eu trebuie să mă întorc acolo, tot pentru auroră, dar nu numai.

Am aterizat în Oslo la începutul lui martie 2019. Asta după ce începusem să planific un traseu prin Norvegia cam cu șase luni înainte. Am stat acolo două săptămâni, în care am văzut o mare parte din coasta de vest, plus Oslo. Nu pe îndelete, ci ca un turist clasic – veni, vidi, vici.

M-am întors cu niște regrete. Faptul că n-am văzut aurora a fost chiar printre ultimele. Nu m-am dus să văd aurora, ci să văd locul și să cunosc oamenii. Ar fi fost frumoasă și aurora, dar altă dată. 

M-am gândit la ce-aș fi vrut să știu înainte să plec, sau chiar înainte să încep să-mi fac planuri. Situații de care bănuiesc că se mai lovesc și alții.

1. Digitalizarea integrală a țării la capitolul tranzacții monetare. Dacă ești old school ca mine (nu cred că sunt singura rămasă în țara asta) și te duci cu euroii în mână, banii se pot schimba doar în câteva locuri din Olso și din Bergen. Băncile nu lucrează cu cash, deci nu vor schimba valută. Dacă mergi cu bani lichizi și nu schimbi nimic din țară (în București, la Unirii se poate schimba NOK), schimbă neapărat în aeroport sau în zona gării centrale Oslo S. Cât mai mulți.
2. În Lofoten șansele de a schimba valută sunt nule. Deci să ai NOK la tine. Mulți.
3. (În continuare despre bani) Nu pot să nu accentuez cât de mulți bani trebuie să ai pe card, plus rezerve. Norvegia e o țară scumpă și cine știe ce se ivește. O furtună care te ține blocat pe undeva și-ți aduce cheltuieli în plus, de exemplu.
4. Du-te vara. Norvegia e o țară cu o infrastructură și o natură excelente pentru activități outdoor. Iarna e bună pentru schi, desigur, dacă ai destui bani….
5. Pe fiorduri se intră din mai până în octombire. Eu am fost în martie…
6. Stațiunile populare vara, tocmai pentru peisajele cu fiorduri, sunt pustii în afara sezonului. Pentru că punctul 5. Croazierele sunt anulate – cu excepția unor plimbări de uzură pe lângă Oslo și Bergen (dar astea nu îți arată splendoare fiordurilor). 
7. Nu se vinde alcool după ora 8. Iar alcoolul care se vinde până în ora 8, la supermarket, e berea. Spirtoasele sau vinul se vând doar la baruri sau în câteva magazine speciale. Și sunt…da, scumpe.
8. Pentru transport în comun în orașe mari nu cumperi bilet de la șofer. Adică poți, cu un adaos de 100%. Oamenii normali își cumpără niște cartele reîncărcabile, cum sunt cardurile de transport în București.
9. O mare parte din atracțiile din Lofoten și unele muzee din marile orașe sunt închise în afara sezonului (adică din octombrie/noiembrie până în mai/iunie). Repet, eu am fost în martie…
10. Orarul feribotului spre Lofoten este diferit iarna – și nu o spun pe site. La fel și orarul autobuzelor din Lofoten. Pe site-ul oficial al arhipelagului sunt afișate doar orarele de vară.
11. Dacă îți plac jeleurile vărsate din IKEA, în Norvegia se vând pretutindeni, tot vărsate. Deci o cură de dulciuri înainte ar prinde bine.
12. Norvegienii sunt foarte bine îmbrăcați – calitativ vorbind. Iar brandul de bază nu e Quechua…
13. În gara centrală, Oslo S, te pierzi foarte ușor. Dintre toate gările noduri feroviare foarte mari în care am fost până acum prin Europa, asta mi-a pus cele mai mari probleme, încât semnele nu mi-au fost de-ajuns și a trebuit să memorez traseele făcute, cu puncte de reper, ca să nu ne mai rătăcim. Deci alocă-ți timp în plus.
14. Punctul exact din parcul din Ekeberg care a servit drept sursă de inspirație pentru „Țipătul” lui Edward Munch este doar o speculație. Am petrecut vreo 3 ore în parc, din care cam jumătate din timp am căutat acest punct care nu e semnalizat cu exactitate. Am făcut greșeala să mă duc chitită că voi găsi un indicator care îmi va arăta cu certitudine că „aici e”! Fals. În momentul în care soarele a început să apună pe un fundal senin, în absența dramatismului ce înroșea tabloul pictorului, m-am oprit undeva unde am bănuit că se află locul, m-am calmat și m-am bucurat de moment. Îmi pare rău că m-am dus doar la apus – deși e momentul ideal, merită alocată măcar o jumătate de zi pentru vizitarea întregii zone.
15. Vizitând Norvegia, ca român, e foarte ușor să cazi în melodrama sărăciei și să arunci în stânga și-n dreapta cu „ce săraci suntem”, și chiar să-ți fie rușine cu asta. Deci ar fi bine să-ți revizuiești și să-ți accepți valorile și originea. Ca să te întorci cu inima ușoară.

Ironia face ca eu să fi revăzut și editat pozele făcute în Norvegia pe când mă aflam tot într-un fel de izolare, prin Germania. Nu încetați să faceți planuri de călătorii, dragilor, vor veni vremuri mai fericite!