Nea Vali este tot un om al Deltei. Nu e numele adevărat, însă nu am reușit să-i înțeleg cu adevărat numele nici după 3 repetări. Dar a zis că toată lumea îi zice așa.

Nea Vali sta permanent în căsuța lui de chirpici de pe brațul Litcov. El și cei doi câini corciți cu aspect de pechinez. Dincolo de gospodăria lui e o întindere nesfârșită pe care pasc neîngrădite vite și unde caii sălbatici își fac auzit ropotul de copite de la mare distanță. Gardul înalt protejează gospodăria de șacalii care încep să urle sinistru, pe ambele maluri ale canalului, imediat după lăsarea serii. 

Nea Vali a avut familie, însă băutura l-a adus aici, în pustietate, singur. Nea Grigore, fostul cumnat, îi aduce din când în când cele de trebuință de la Mahmudia, care e la o distanță de 30 de minute cu barca. Nea Vali își petrece timpul la pescuit și sau în jurul căsuței. Împreună cu nea Grigore primește turiști cărora le servesc un borș de pește, pește prăjit și raci fierți. Pe o fostă sanie acoperită cu mușama, Nea Vali scoate măruntaiele de pește, care devin o tocană cu bulion – o delicatesă nu foarte gustată de musafiri. Probabil o va mânca tot el. Tot festinul costă undeva spre 60 de RON (depinde dacă și cât țin generatorul pornit).

Un aparat vechi de radio îl ține pe nea Vali la curent cu ce se mai întâmplă în țară și cu ultimele noutăți din lumea muzicală internațională – nu că i-ar influența în vreun fel traiul. Zilele trec oricum toate la fel. Noroiul din bătătură e tot acolo, în fiecare zi. Resturile de pește sunt împrăștiate pe jos, după ce câinii s-au servit din gălețile de gunoi și vor rămâne probabil acolo până ce stratul de noroi le va acoperi. Nu curăță nimeni. Nea Vali stă în soare, cu aerul omului plictisit de viață, care nu are nimic de făcut. Liniștea apăsătoare va pune din nou stăpânire pe casa lui după plecarea turiștilor…

Nu știu să vă îndrum spre așezarea lui nea Vali. Dar dacă se întâmplă să mergeți prin Deltă cu caiacele lui Cosma, unul din popasuri poate fi la gospodăria lui.