Delta Dunării în 3 zile. Din caiac.

Traseu aproximativ: Murighiol – braț Sf. Gheorghe – canal Uzlina – lac Isăccel – canal Litcov – lac Gorgovăț – lac Gorgova – lac Rotunda – canal Litcov – canal Filat – braț Sf. Gheorghe –  Murighiol. Circa 33km.

Cred că Delta Dunării e spectaculoasă în orice anotimp – în fiecare dintre ele vei descoperi ceva nou, iar ea ți se va înfățișa altfel. Cred că farmecul Deltei nu se vede de la geamul pensiunilor all-inclusive sau din viteza șalupelor care traversează apele, și nici dintr-o tură cu barca pusă la dispoziție de proprietarii diverselor locuri de cazare. Cred că liniștea canalelor secundare ce leagă cele 3 brațe principale și lacurile ascunde adevărata față a întregului ecosistem al Deltei. Cred că o oră la povești cu un pescar anonim care trage puternic de năvoade îți poate arăta o oarecare dimensiune (chiar și în cifre) a vieții din Deltă. 


Acum 5 ani am fost pentru prima oară în Deltă, am stat la o pensiune, am făcut o plimbare cu barca cu motor, si câteva plimbări la picior. Am parcurs câteva canale cu vegetație luxuriantă, am intrat pe vreo 2 lacuri pline de nuferi, am văzut un paradis al păsărilor cărora eu nu le puteam da nume, și am pozat case și un apus frumos. În total, am petrecut probabil vreo 5 ore în Deltă, restul în pensiune. Am simțit că lipsește acel ceva care să dea scânteia de extraordinar acestei destinații. Atunci mi-am zis că dacă revin, trebuie să fie într-o plimbare care să-mi permită pătrunderea pe canale și deplasarea din loc în loc. 

Am reușit să o fac la început de iarnă, așa cum mi-am dorit – din caiac și din loc în loc, cu niște oameni foarte faini. Din păcate, turismul în Deltă e mort în sezonul rece. Pentru că rămânem la preconcepția că la mare e frumos doar vara. Pentru că proprietarii de locuri de cazare știu să ofere un singur serviciu, doar în sezon, nu mai exploatează opțiuni în extra-sezon și nu riscă, deși ar putea oferi ceva inedit. Opțiunile de a vedea Delta iarna sunt foarte puține, dar nu inexistente.

Acestea fiind zise, ce-am făcut, concret: m-am urcat într-un caiac, la Murighiol, cu un cort, un izopren, un sac de dormit, un săculeț de haine de schimb, 5 litri de apă, și ceva mâncare – toate în caiac. Mi-a luat vreo 30 de minute să aflu că există o cârmă la caiac și că nu trebuie să fac eu toată treaba vâslind. Apoi mi-a luat încă vreo oră să învăț să coordonez cârma cu padelele, și chiar și-așa curgerea mea nu a fost neapărat dreaptă.

Apoi am vâslit. Și-am tot vâslit. În prima zi vreo 15 km – cam 5 ore. După prima oră au început să mă doară antebrațele; după a doua oră, umerii; după a treia oră…începuse să-mi placă pentru că mă coordonam și curgeam destul de lin pe apă, în ciuda vântului și a micilor valuri. Am învățat să schimb direcția, să frânez, să rezist curenților, să îmi dozez energia.

Și tot așa, 3 zile, în care mi-am făcut și mi-am desfăcut casa și mi-am consumat proviziile. Am trecut pe lângă așezări părăsite, pe lângă pensiuni închise; am intrat pe mici canale liniștite, unde vântul se potolea; am traversat lacuri întinse cu ape vălurite sau cu apa-oglindă; am tulburat liniștea grupurilor de lebede și le-am ascultat fâlfâitul de aripi în zbor; am admirat pădurile de nepătruns; m-am izbit de crengile prelungite până în mijlocul canalelor; m-am împotmolit prin stufăriș; am vâslit cu curentul și contra curentului; am văzut vaci, cai sălbatici și câteva păsări; am ascultat liniștea; am auzit șacalii; am văzut un răsărit și un apus de lună și un răsărit superb de soare; am stat la focuri de tabără; am vorbit cu oamenii locului.

Iarna, Delta nu e pustie. Iarna, Delta nu e monotonă. Da, e frig. La fel cum frig poate fi în oricare destinație din țară. Da, vegetația e golașă – tot ce e verde vara, iarna are nuanțe maronii. Goliciunea copacilor îți permite să vezi desișul nesfârșit al pădurii. Lipsa vegetației de pe maluri lasă la vedere încrengătura de rădăcini ce se naște din bălțile fără fund. Nuferii complet absenți pe timp de iarnă permit pătrunderea fără opreliști pe lacuri și canale din orice direcție, și oricât de aproape de mal. Nivelul ridicat al apei pe timp de iarnă te scutește de grija împotmolirii în mâl. În absența șalupelor cu turiști sau a vântului, liniștea canalelor și chiar a brațelor largi e o binecuvântare.

Nimeni și nimic nu face valuri. Doar vântul, uneori. Din loc în loc își mai fac apariția câteva păsări. Bărcile ancorate pe ici, colo vestesc prezența pescarilor la așezările temporare. Țânțarii nu dau târcoale la lăsarea serii. Ceața deasă pune stăpânire pe întinderile ce se pierd invariabil prin vreun stufăriș, iar diminețile sunt tăcute, răcoroase și umede. Oamenii, dacă îi vezi și te oprești în dreptul lor, se miră puțin de prezența ta ca turist pe-acolo, dar te salută și chiar au răgaz pentru o vorbă. E multă singurătate în Deltă, iarna. Și multă frumusețe care te așteaptă să o admiri.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Enter Captcha Here : *

Reload Image

By continuing to use the site, you agree to the use of cookies. More information

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close