Astăzi începe ultima săptămână  în care mai puteți face safari. Art Safari.

Este mult mai la îndemână decât poate v-ați gândit vreodată. Nu implică agenții de turism și nici pregătiri extraordinare, nici cozi la pașapoarte, nici vaccinuri, nici deșert, nici mașini 4×4. Și nici cheltuieli peste buget. E complet diferit de un safari obișnuit – pentru că e cu opere de artă. Și tematic, pe deasupra.

E ultima săptămână în care puteți vedea reunite din muzee județene și colecții private, într-un singur loc, peste 100 de lucrări ale lui Ștefan Luchian – „cap de afiș” pentru această ediție. Alături de el, alți câțiva artiști reprezentativi pentru pictura româneacă de la final de secol XIX – început de secol XX. Un etaj întreg pe deliciul iubitorilor de artă clasică.

Apoi, cu fiecare etaj al Galeriilor Kretzulescu, senzația de periplu muzeal început liniștit și romantic (în ciuda spațiului neconvențional) este spulberată într-un amestec de stări de surpriză, uluire, nedumerire, indignare și încântare (laolaltă sau pe rând).

Călătoria se precipită la etajul trei, în zona galeriilor și a artiștilor independenți. Apoi devine și mai sălbatică la etajul patru, în zona expoziției ”Notes on a Landscape”, ce reunește artiști români clasici și contemporani, într-o alăturare de nume, tematici și viziuni pe cât de suprinzătoare, pe atât de abstracte – cel puțin pentru ochii și înțelesul unui laic într-ale subtilităților artistice ca mine. Iar etajul cinci e un final cu încărcătură negativă, ce se dorește a fi o instalație-muzeu pentru comemorarea victimelor Securității (care și-a avut sediul în incinta clădirii transformată acum în spațiu muzeal).  Am ieșit pe scara galbenă pentru câteva guri de aer.

Încă nu știu ce m-a bulversat mai mult: „tabloul” unui spate bărbătesc, de culoare, pozele cu transsexuali de Virginia Lupu sau becurile roșii din fostele încăperi de tortură de la ultimul etaj… Poate ar fi trebuit să încep călătoria de la ultimul etaj, deși probabil n-aș mai fi încheiat-o în aceeași tăcere dubitativă sau cu aceleași semne de întrebare cum am făcut-o urmând ascultătoare urcușul scărilor. Dar a fost al naibii de exotic!