Planeta Petrila
![](https://eusinziana.ro/wp-content/uploads/2016/08/Untitled.png)
Am vazut de curand un trailer (mai degrabă un scurtmetraj) al proiectului “Planeta Petrila” regizat de Andrei Dăscălescu. Poate voi știați de proiect; eu nu știam…
Pe scurt, este despre un oraș care riscă să moară încet pentru că mina de cărbune, principalul motor al locului (pentru locuri de muncă, importanță financiară și vizibilitate în perimetrul zonei) s-a închis pe 30 octombie 2015.
Mai pe larg, proiectul vorbește despre drama prin care trec toate orașele fost industriale de care societatea de consum s-a debarasat pentru că sunt prea cenușii, prea greoaie, prea neproductive, prea anacronice cu trendul businessului actual.
Mai întâi a fost cărbunele, apoi au venit exploatatorii, apoi s-a creat infrastructura și treptat s-a construit comunitatea din jurul minei. Acum că exploatarea a încetat, comunitatea a rămas cu un gol identitar, format în 156 de ani de exploatare, care cu greu va putea fi înlocuit. Iar orașul a rămas cu fantoma de beton a ansamblului de cladiri unde se desfășura exploatarea cu toate activitățile implicate și cu nostalgia amintirilor.
Imediat au intrat pe fir vânătorii imobiliari sub pretextul ecologizării zonei, astfel că s-a început demolarea în incinta ansamblului, clădiri cu o semnificație arhitecturală, istorică și de arheologie industrială care pe puțini interesează. La oameni un s-a gândit nimeni.
Dar…
Unde există o dorință, se găsește și o cale. Artistul Ion Barbu a încercat aducerea orașului în atenția publică prin revitalizarea la nivel cultural, organizând evenimente în incinta ansamblului minier. În același scop, s-a și inițiat schimbarea destinației unor clădiri prin redenumire și retușare artistică, cu colaborarea unor arhitecți.
S-a reușit clasificarea parțială a clădirilor și includerea lor în patrimoniul industrial și oprirea demolărilor.
Situația locală a devenit tot mai vizibilă prin intermediul social media, a promovării proiectului în expoziții (Orașe românești în declin încă se mai poate vedea la MNAC pană în octombrie) sau proiecții de film.
Tot Ion Barbu a organizat în Petroșani un Muzeu al Instalatorului Român, în legătură indirectă și cu patrimoniul material existent în Petrila.
În ciuda faptului că această comunitate a fost știrbită de un mod de viață, în ciuda faptului că, foarte posibil, în timp patrimoniul imaterial construit în jurul exploatării miniere va dispărea (cel material a dispărut parțial), orașul este încă viu și poate renaște.