Le zic 10 lucruri care îți puteau fura privirea la ediția de anul acesta a Electric Castle pentru că meritau observate și pentru că poate nu se găsesc la orice festival. Deși e după cum se lasă impresionat fiecare, desigur.

1. Plasele de protecție roz montate în unele ochiuri de geam ale castelului. În ton cu atmosfera colorată a festivalului, altfel nepotrivite cu statutul de monument istoric. Dar, cu siguranța, au avut rolul lor în tot spațiul creat.

2. Copiii. EC e un festival pentru orice gust și orice vârstă. Pentru unii, este o ocazie numai bună să-și scoată copiii în lume și la iarbă verde, încă de la o vârstă (foarte) fragedă. Nu pot spune că-i scot și la aer curat, pentru că nu e cazul… Să-i obișnuiască puțin cu aglomerația, cu zgomotul asurzitor (că doar nu le țin căștile antifonice pe urechi toată ziua), cu viața la cort și cu toaletele comune. 

3. Prețurile. De festival, desigur. Poate n-ar trebui să mire pe nimeni, de fapt. După super prețul dat pe bilet, mai lăsai și pe-acolo niște sute de lei, pe nimicuri, până la urmă. Inteligent sistemul cu brățările – nici nu-ți dădeai seama cum se duc banii. Că doar abia ce-ai făcut top up. Oricum, Lidl ruled!

4. Apropo de Lidl, să nu uit de rafturile cu patiserii. Fix în față, cum intrai. Croissantele alea cu unt, moi și calde, de-ți lasă gura apă. De fiecare dată când intram, vedeam munți de croissante și de gogoși. Totul proaspăt aproape în permanență, și ieftin… Pe lângă astea, suma pe care Lidl s-a angajat să o doneze pentru restaurarea anexelor castelului, pentru fiecare PET reciclat, a fost un mic copil, deși era afișată pe două ecrane. Când m-am uitat eu ultima oară, erau aproape 9000 de RON. Să zicem că s-au făcut 10 mii până la final. Ce sunt 10 mii la valoarea Lidl?!

5. Localnicii admirând toată floarea cea vestită venită la festival. Precum bucureștenii de odinioară care ieșeau la priveală pe Calea Victoriei. Îi vedeai uneori la intrarea principală, uitându-se lung la puhoiul care avansa. Sâmbătă, când să-și plimbe copiii prin sat, au fost sufocați de mulțime. Uneori îi mai vedeai și la Lidl – aveau cele mai pline coșuri, cu de toate. Se temeau că nu vor fi lăsați să iasă cu produsele din incintă.

6. Curățenia de la WC-uri și dușuri. La sutele de persoane care se perindau continuu pe la toatele, eu zic că a fost o curățenie decentă. Cui nu i-a convenit, trebuia să fi stat el toată ziua pe lângă băi, să strângă după toți!

7. Încălțămintea. Cu sau fără. La extreme.

8. Personalul de serviciu. O armată, zic eu, în tot perimetrul festivalului. Dacă au mai scăpat locuri cu vreo sticlă sau vreun pahar aruncate aiurea, nu a fost vina lor.

9. Soarele. De frica anilor trecuți, cred că lumea s-a înarmat mai degrabă cu cizme de cauciuc în loc de cremă de soare. Și s-a văzut pe mai toate fețele. Iar EC 2019 cred că a intrat în istorie, fără ploaie. Nu se pun cei câțiva stropi care i-a făcut pe toți să se înfofolească în plastic până-n gât.

10. Loredana. Mai bună ca Limp Bizkit (din nou, e o părere personală). Sunt stiluri diferite, știu. Dar a făcut un show impecabil, care a prins pe toată lumea, la o oră când canicula încă nu se domolise. Cred că pe alocuri s-a așteptat la o reacție mai efervescentă a publicului – și ar fi meritat-o.

Sunt curioasă să aflu dacă a fost ceva interesant ce v-a furat și vouă privirea la EC7. Vă aștept în secțiunea de comentarii!