Nu călcasem niciodată într-o închisoare, până în ziua de 13 ianuarie…
Nu știu ce senzații au alții când trec printr-o închisoare, dar mie mi s-a făcut pielea de găină când autocarul (deci nici măcar n-am intrat pe picioarele mele) a trecut de poarta închisorii Jilava. Ni s-au luat actele și orice alt gadget în afară de aparatul foto. Am văzut zonele actuale de recreere, clădirile în care stau bărbații, respectiv femeile. Totul pustiu.
Autocarul s-a deplasat cu viteză mică până la intrarea în vechea închisoare Jilava – astăzi Fortul 13 Jilava.

Fortul Jilava, construit ca parte din sistemul defensiv al Bucureștiului (nefiind însă niciodată folosit în acest scop), a devenit închisoare la începutul secolului al XX-lea. Jilava a fost, pe rând, penitenciar pentru militari, apoi pentru deținuții politici din regimului comunist, loc de triere și tranzit înainte de trimierea spre alte închisori sau lagăre de muncă pentru „contrarevoluționarii” anchetați de Securitate între 1948-1964.

O parte din celule au fost dezafectate începând cu 1970; în 1989, protestatarii prinși la Revoluție au fost închiși în câteva din celulele fortului. Ion Antonescu, Corneliu Zelea Codreanu, Nicolae Steinhardt, Vladimir Ghika, Corneliu Coposu, Dimitrie Gerota, Petre Țuțea se numără printre cei care au trecut pe la Jilava.

Astăzi, accesul este permis în mare parte din fosta închisoare. Se pot vedea celulele de tranzit, reduitul cu camerele de la „neagra” și celulele de izolare totală, precum și curtea interioară unde se făceau plimbările.

Un cumul de gol în stomac, umezeală, frig, putreziciune, întuneric, groază, cu rare crâmpeie de speranță venite de la o floare sau o rază de lumină – cam ăsta e sentimentul pe care-l lasă vizita. Și nici măcar nu ne putem închipui prin ce-au trecut cei care au fost acolo.

Fortul se poate vizita numai cu programare în prealabil, în orice perioadă a anului, spre deosebire de alte forturi, părăsite, unde vizitarea este preferabilă iarna, când nu sunt inundate. Administrația fortului caută măsuri de transformare a acestuia în spațiu muzeal și a făcut demersuri de a aduce ansamblul fortificat în atenția publicului prin deschiderea unei pagini Facebook și prin permiterea accesului pentru diverse proiecte fotografice. Pentru grupuri de străini se poate chiar asigura un ghid în limba engleză.

Fortul 13 Jilava, împreună cu alte câteva alte forturi accesibile din centura de fortificații a Bucureștiului, ar putea constitui obiective turistice interesante și aparte cu puțină implicare și bunăvoință.