Centura de fortificații a Bucureștiului ar putea face deliciul oricărui localnic sau turist pasionat de istorie, fotografie urbană, locuri abandonate sau, de ce nu, obiective turistice aparte. Deocamdată, forturile și bateriile vizitabile nu sunt valorificate oficial sub vreo formă. Dar, dacă te interesează subiectul, există exploratori urbani amatori sau profesioniști care au ajuns la ele; iar eu îți pot recomanda cum, când și cu cine să ajungi să le vezi.

Construite între 1884-1895, cele 36 de forturi și baterii trebuiau sa alcătuiască o centură în jurul capitalei pentru apărarea împotriva atacurilor rusești. Forturile au fost numerotate de la 1 la 18, în sensul acelor de ceasornic, începând cu Fortul 1 Chitila, respectiv Bateria 1-2 Chitila, luând numele localităților pe teritoriul cărora se aflau (cu excepția Fortului 14 si a bateriei 14-15 Broscărei).

Forturile nu și-au îndeplinit niciodată rolul de apărare pentru care fuseseră proiectate și construite. Pentru că până la finalizarea lor tehnologia de război a avansat notabil, fortificațiile au fost abandonate. Aproximativ jumătate sunt încă abandonate. O altă jumătate se află în incinta unor unități militare și sunt folosite ca poligon de tragere sau magazie.

Cele complet abandonate au fost acoperite de vegetație, inundate, ciuntite de hoții de fier vechi sau folosite pe post de adăpost sau de magazie. Câteva se află în incinta altor unități (industriale sau hoteliere) unde au rămas la fel de neglijate sau folosite ca depozit. Fortul 3 Otopeni este parțial muzeu; fortul 13 Jilava este în incinta închisorii și accesul e permis cu aprobare specială în prealabil.

Cum să vezi/cauți forturile Bucureștiului

Din momentul în care am aflat de forturile de lângă Șoseaua de Centură București și de faptul că unele se pot vedea, și până în momentul în care am ajuns să intru în ele au trecut vreo 4 sau 5 ani. Pentru că nu sunt atât de ușor de găsit, nu sunt semnalizate, pentru vizitara unora e nevoie de un minim de echipament; apoi, cum am aflat ulterior, majoritatea sunt inundate o bună parte din an.

O primă încercare am avut-o pe cont propriu și am ieșit cu bicicleta pe Șoseaua de Centură, cu lista forturilor Bucureștiului în mână. Tot ce am reușit atunci a fost o tură aproape completă de centură pentru că nu am nimerit intrările, deși credeam că mă uitasem ca lumea pe harta cu forturi. De văzut, am văzut doar bateria 9-10, probabil cea mai cunoscută după ce aici s-au filmat videoclipuri și reclame. Este, totodată, și cea mai accesibilă – vizibilă din șosea și aproape de aceasta.

Cam dupa un an, am mai avut o încercare de a vedea o baterie, 14-15 (tot cu bicicleta am ajuns pe-acolo), dar cel care organizase nu a reușit să dea de intrarea exactă și am abandonat.

În sfârșit, prin inițiativa lui Andrei Bergheș (Arhiva de geografie), am reușit, într-o iarnă să văd 5 baterii și 2 forturi (Chitila și Leurdeni). Adică 7 obiective din totalul celor 31 care încă există (pentru că 4 baterii au fost distruse complet, iar un fort este parțial explodat). Andrei organizează periodic, în sezonul rece, ture de vizitare a acestor fortificații, așa că îți recomand să îl urmărești.

Poți merge singur(ă)? În principiu, da. Pentru mai multă siguranță și pentru o experiență mai complexă, mergi cu cineva avizat cum e Andrei. De ce? Pentru că afli povestea din spatele fortificațiilor, găsești la el explicații pentru diverse detalii de construcție, ajungi la sigur acolo unde promite că merge și poate ajungi în cotloane nebănuite. Fortul Chitila, de exemplu, are multe galerii în care, poate nu te-ai aventura pe cont propriu.

Când să vezi forturile și bateriile

Cu puțină atenție și orientare, accesul la obiectivele complet abadonate se face relativ ușor, însă cu o consultare anticipată a localizării exacte. Se poate vedea situarea lor exactă pe o hartă cu vedere din satelit. Câțiva din exploratorii urbani care au reușit să intre în forturi și-au publicat experiența pe bloguri. De asemenea, atât cele din incita unităților militare, cât și cele din incinta unor instituții nu se pot vizita (cu excepția Fortului 13 Jilava sau a Fortului 3 Otopeni)

Fortificațiile au fost construite sub nivelul șoselei. Din acest motiv, e recomandată căutarea lor toamna târziu (dacă nu e sezon ploios) sau iarna. Multe dintre forturi și baterii sunt inundate pe timpul verii, iar accesul în galeriile interioare făcându-se greoi. De asemenea, pe timp de vară, vegetația abundentă îngreunează accesul sau vizibilitatea.

Echipament necesar

Un minim de echipament necesar e frontala, precum și o protecție pentru nas și gură – în unele galerii fiind mult praf și deșeuri. Ce n-ar mai trebui să-ți lipsească e încălțămintea adecvată, ținând cont de bălăriile, terenul mlăștinos sau gunoaiele de care e posibil să dai în interior. Apoi, aparatul foto sau camera pregătită, desigur. Deși șansele sunt slabe, e posibil să întâlnești câini liberi pe terenurile virane sau pe aleile dezafectate care duc la intrările în fortificații, așadar ia ce consideri tu că e nevoie să te aperi în caz că devin agresivi.

Așadar, aceste vestigii ale unei întâmplări neîntâmplate din istoria militară a României au, aproape încă de la darea lor în folosință, doar o valoare istorică și sentimentală. Există totuși un interes ridicat pentru centura de fortificații a Bucureștiului. Până la o eventuală valorificare a fortificațiilor în scop turistic, unele dintre ele sunt folosite de industria media pentru diverse filmări. S-au început demersurile pentru o încercare de încadrare a lor ca obiective de patrimoniu, însă probabil că procesul va dura multă vreme și se va lovi de obstacole.

(sursă hartă și detalii istorice: Andrei Bergheș, „Forturile Bucureștiului”, Bucureștiul meu drag, nr. 11 noiembrie 2012)