În care se vorbește despre principalele trasee de drumeție care duc din Brașov spre Poiana Brașov: Drumul Roșu, Drumul Galben, Drumul Albastru, după banda de culoare cu care sunt marcate. 

Frumusețea acestor poteci stă în potențialul lor uriaș, deși nu te poartă printr-un peisaj spectaculos, nici nu pun mari provocări, nici nu ajung la înălțimi amețitoare. Pot fi genul de trasee de consolare, când nu-ți ies planurile să ajungi în ture cu care să rupi gura târgului, dar care te absorb pe parcurs. 

În fiecare anotimp arată altfel, tot așa cum în funcție de dispoziția ta atenția îți va cădea pe alte și alte detalii, chiar dacă mergi pe aceeași potecă.

Pentru că nu te confruntă cu peisaje amețitoare, sunt genul de trasee care invită mai degrabă să observi mănunchiuri ciudate de ciuperci, să-ți ascuți atenția ca să ochești următorul copac cu semn, să rememorezi discuțiile inconfortabile pe care le-ai avut în ultima săptămână și care s-au încheiat în coadă de pește.

Sunt perfecte ca trasee de antrenament să te asiguri că n-ai făcut o greșeală când te-ai înscris la cross-ul ăla. 

Aproape de casă/cazare, de parcurs cu copiii sau cu câinele, le poți adăuga în lista de micro aventuri care nu impresionează pe nimeni când le povestești, dar care-ți limpezesc mintea și gândurile. 

Cel roșu – pentru nostalgici

Drumul Roșu ia Drumul Vechi al Poienii, de la Solomon (această „gură de metrou” a brașovenilor, locul de unde se pornește în diverse aventuri) în Poiana Brașov, și apoi mai sus până pe Postăvaru.

Demult, când nu existau serpentinele asfaltate de azi și nici autobuzele electrice, drumul ăsta era aventura anului, nu doar pentru turiști, ci și pentru brașovenii care urcau în Poiană (care pe atunci încă era cu-adevărat „poiană”, după cum se zice pe grupurile de nostalgici; și tind să le dau dreptate, ținând cont că Poiana e azi o mare parcare cu servicii spa incluse).

Dincolo de faptul că Drumul Roșu e cea mai rapidă cale de a ajunge pe jos sau cu bicicleta din Brașov în Poiana Brașov, e și un traseu lat, prietenos cu orice tip de drumeț, fie el pantofar sau sportiv antrenat.

Une din cele mai indicate perioade de a-i descoperi farmecul e toamna, pentru că pădurea de foioase se transformă radical.

Drumul Galben – cu surprize

Făcând odată un circuit pe Măgura Codlei, pe final de traseu am întâlnit trei doamne în vârstă care preferaseră o cărare de munte unei promenade pe strasse. Una dintre ele se odihnea pe un trunchi de copac și am intrat în vorbă cu ea. Stătea în Brașov de circa 40 de ani și-i străbătuse toate dealurile, potecile, pădurile în toate sezoanele. Și totuși, abia cu circa una an sau doi în urmă descoperise lângă Pietrele lui Solomon un traseu cu scări improvizate de care nu știa. Și rămăsese plăcut surprinsă de descoperire.

Mă bucur că mie mi-a luat mai puțin de un an să dau de aceste scări, ele fiind pe unul dintre cele mai frecventate trasee de drumeție spre Poiană, pe Drumul Galben – de la Pietrele lui Solomon spre stațiune (cu continuare spre Postăvaru). De fapt, nu știu dacă există scări pe un alt traseu care pornește de la Solomon (adică eu nu l-am descoperit). Punând în balanță experiența doamnei pe diverse poteci și cât i-a luat până la „noua” descoperire, am scuzat-o în gândul meu că în 40 de ani fie a reușit să evite elegant segmentul cu scări, luând-o pe o variantă mai ușoară, fie nu a parcurs Drumul Galben ca la carte, fie scările sunt de dată ceva mai recentă.

Drumul Galben reprezintă îmbinarea unui drum forestier foarte lat și domol cu segmente care aduc ceva palpitant – scări improvizate, tufișuri dese bălării care te fac să te întrebi dacă ai luat-o bine, sau pante bolovănoase foarte abrupte. E ca și cum tu, drumețul, în loc să urmezi calea ușoară, o faci pe nebunul și o iei pe arătură. Pe alocuri, ai impersia că e un traseu rar urmat așa cum a fost gândit, și că știu ei alții ce știu de nu o apucă pe aici. Aș zice că e cel mai puțin popular traseu urmat cap-coadă, majoritatea preferând variantele mai ușoare.

Drumul Albastru – de antrenament

Drumul Albastru e cea mai lungă variantă de plimbare dinspre Brașov spre Poiana Brașov și face trecerea dinspre Tâmpa spre Postăvaru. Pe lângă faptul că pornește din centru, oferă și o ocazie celor care încă au dubii cu privire la provocarea acestei drumeții să se răzgândească în Șaua Tâmpei și să se mulțumească doar cu urcarea pe Tâmpa.

Prima porțiune are un iz medieval (doar cu numele) urmând Drumul Cavalerilor care odată lega cetatea Brașovia de pe Tâmpa cu cetatea de jos (centrul vechi de azi). Se continuă apoi prin pădure, cu porțiuni pe alocuri nesuferite, într-o urcare care pare să nu se mai termine. Undeva pe la 3/4 din traseu treci pe lângă vârful/culmea Crucuru Mare având ca unic marcaj un stâlp cu bandă albastră.

Dacă ți se acrește de cărare, până să ajungi la destinație mai ai câteva ocazii în care poți rupe traseul pentru a reveni în Brașov. Deși nu te vei mai bucura de panoramele frumoase și de atmosfera ca de „vacanță în Alpi” pe care o poți gusta uneori stând pe terasa cabanei Postăvaru.

Cu variantele care se pot face din aceste trei trasee, și care duc tot în Poiană, îți țin ocupat calendarul de plimbări montane sau ture de MTB pe lângă Brașov pe un an întreg. Chiar și puțin schi fond poți încerca pe anumite porțiuni. Plus alergare, fotografie, mersul piticului, aruncatul cu privirea etc etc..

Așa că data viitoare când ești în Brașov și vrei să nu te mai înghesui la telecabină, sau să încerci ceva nou, sau să lași mașina în parcarea pensiunii, sau doar să faci puțină mișcare pe altundeva decât pe Tâmpa, încearcă una din drumețiile astea.