De la începutul pandemiei au circulat zeci, sute de sugestii de lecturi potrivite pentru astfel de vremuri. Sub formă de liste de cărți, unele parcurse, altele încă pe lista de așteptare, altele sub formă de best of-uri personale – ideea e că dacă cineva voia să se inspire, chiar avea de unde.

Și eu am intervenit într-un comentariu undeva, cu sugestiile proprii. La momentul respectiv, fiind aproape de începutul perioadei de carantină cele mai relevante mi se păreau, printre altele Șapte ani în Siberia a Aniței Nandriș-Cudla, și cărțile lui Vintilă Mihăilescu. Prima pentru o reîntoarcere la lucrurile elementare, celelalte pentru sursa nesfârșită de empatie pe care regretatul antropolog a avut-o față de români. Din toate, cred, se pot învăța multe despre noi nu doar ca indivizi, ci și ca popor (în relație sau nu cu alte popoare). 

Pe de altă parte, oricare dintre ele ar fi o recomandare validă nu doar acum, ci oricând, în orice perioadă, dificilă sau nu. Dar cu atât mai mult în astfel de timpuri de încercare. Cred că pe  niciuna nu le veți regăsi în mod normal între recomandările de lectură uzuale.

The Novel Cure

Și-acum, că v-ați făcut cei 10k de pași zilnici și ați terminat de citit și Ciuma, și Eseu despre orbire, și 100 de ani de singurătate, și Cartea-Cărților-de-dezvoltare-personală (sunt multe la modă, depinde de la cine vin recomandările)…

Am revenit recent la o carte al cărui titlu m-a atras în timp ce încercam să pierd vremea într-un aeroport: The Novel Cure. Am răsfoit-o atunci, m-a atras pe loc, și-am cumpărat-o cu prima ocazie.

E o carte-paliativ, cu soluții de lectură pentru o serie situații delicate, uneori afecțiuni (unele în adevăratul sens al cuvântului, altele la nivel conceptual) fizice, emoționale, sociale sau familiale de care poate suferi omul modern. Autorii pornesc de la ideea de biblioterapie, cu ei în rolul de biblioterapeuți, desigur, iar leacul oferit e sub forma unei lecturi din literatura universală, exclusiv din zona de ficțiune, pentru că mai nou recomandările conțin aproape exclusiv non-ficțiune.

Recomandările încep cu (starea de) Abandon și se termină cu (starea de) Blazare (Abandonment, respectiv Zestlessness).

Așadar, vreau să spicuiesc din carte niște recomandări care mi se par interesante pentru viitorul foarte apropiat. Trec peste niște stări despre care s-a scris foarte mult săptămânile astea, și care afectează indivizii din orice colț al lumii, din orice sistem politic, din orice strat social, precum Anxietatea, Rușinea, Frica (de moarte), Dependența (de orice), Procrastinarea. Trec direct la unele mai aparte:

1. Leneveala (în pat) – Bed, David Whitehouse

Ne apropiem de ziua în care va trebui, o mare parte dintre noi, să mergem cu adevărat la birou, să reintroducem în program acel timp pe care îl dedicam pregătirii și drumului. Va trebui să mergem, din nou, cu adevărat, la întâlniri plictisitoare, la sală, în vizite, la ANAF, la cursuri, peste tot unde mergeam la începutul anului. Așa că această carte e recomandată pentru a combate orice motiv te-ar ține în pat chiar și un minut în plus. Pentru că o carte citită la momentul potrivit poate fi salvatoare, autorii recomandă a se dormi cu această carte sub pernă. Preventiv. Pentru a nu ajunge precum „eroul”, care de când nu s-a mai ridicat din pat, a devenit alb ca varul, supraponderal, aproape hrănit cu lingurița de proprii părinți. 

2. Luni (ziua de) – Mrs. Dalloway/ Dna. Dalloway, Virginia Woolf

Iarba nu creștea în zilele de luni nici înainte. Acum, după atâta liniște în oraș, și în lume, cine știe dacă va mai intenționa să crească din 18 mai. Însoțește-o, deci, pe Clarissa Dalloway nu doar pe parcursul întregii zile, ci a întregului curs al amintirilor și gândurilor ei, pentru ca la final să ai impulsul de a-ți asuma responsabilitatea pentru ceva ce, în mod normal, ai fi lăsat în grija altcuiva. Dacă prima recomandare de lectură te ridica din pat, cea de-a doua te poate ajuta să faci și primul pas spre „în afară”. Pentru mine, cartea asta e și o preferință personală (ca, de altfel, orice a scris Woolf).

3. Arderea mâncării – Măruntaiele Parisului, Emile Zola

De când cu pandemia, mulți și-au descoperit talentul culinar. Însă nu se știe niciodată când se întâmplă să arzi mâncarea. Și dacă nu o arzi măcar o dată, nu ești bucătar adevărat. Și pentru că atunci când vine vorba despre managementul casnic, nimic nu e mai dezastruos decât să arzi cina, se recomandă un periplu prin piețele suculente și parfumate ale capitalei franceze pentru a te învăța minte să pregătești o cină rece, cu care probabil nu vei da greș.

4. Petreceri (frica de a merge la) – There but for the/ Era să fiu eu, Ali Smith

Că tot aminteam de posibilitatea ca după ce pandemia va trece să asistăm la un fenomen de FOGO, cartea aduce în prim-plan frica cronică de petreceri sau mici întruniri amicale. Dorința de acceptare socială ne face adesea să acceptăm invitații la diverse evenimente, chiar dacă preferăm canapeaua și bolul de popcorn în schimb. Poate că urmărindu-l pe personajul principal care, spre finalul unei cine cu niște necunoscuți, se închide într-una din camerele apartamentului gazdelor și refuză să mai iasă de-acolo câteva săptămâni, dând naștere unui fenomen social, te va face să privești cu alți ochi reapropierea socială. 

5.  Vecini (conviețuirea cu) – Cloudstreet, Tim Winton + If nobody Speaks of Remarkable Things/ Dacă nimeni nu vorbește despre lucruri deosebite, Jon McGregor

În pandemie poate ați început să conviețuim cu vecinii, de nevoie, poate mai mult decât ne-am fi dorit. Recomandările astea vin să consolideze relația cu vecinii, pe motivul că dacă înveți să coabitezi cu ei, vei avea o viață socială mai picantă. Prima carte ar trebui să te ajute să-ți accepți (măcar) vecinii prin a începe să-i saluți, ca să ajungi, apoi, să dărâmi orice ziduri în relaționarea cu ei. Se spune că după ce vei citi cărțile, cu prima ocazie când te va trezi bormașina vecinului, în loc să-l înjuri, te vei gândi ce lipsită de sare și piper ar fi viața (la bloc) fără el.

Cam atât deocamdată, dar revin cu încă o serie. Pentru că mi se pare nu doar o terapie foarte aplicată, ci și foarte variată și plăcută.