În gura de Rai numită Retezat se află Cabana Gențiana.

E la altitudinea de 1670 de metri, ușor accesibilă (de menționat, la pas) și e cel din urmă punct de cazare înainte de ”atacarea” celor mai înalte vârfuri din masiv, Retezat sau Peleaga, dinspre nord spre sud.

O variantă de pornire este din Cârnic. Se merge cătinel-cătinel cam 1:30-2 ore (poate mai mult iarna) pe un traseu frumos, prin pădure, din Valea Pietrelor către Lacul Pietrele.

Traseul este o încântare pentru ochi, ca de altfel, tot masivul: clipocit revigorant de ape, ce se rup pe alocuri în cascade frumoase, verde crud, o bogăție de vegetație chiar și iarna, cu petice de mușchi numai bune de făcut culcuș moale pe ele.

Cabana răsare primitoare printre copaci, la ieșirea din pădure.

Dacă tot ai ajuns până aici, merită să faci și un popas. Alegerea este una nu foarte complicată: în camera de sus sau în cea de jos? La paturi suprapuse sau la priciuri?

Cabana are doar două camere, cu o capacitate totală de 42 de locuri (24 la priciuri, 18 în camera de jos) care la nevoie pot deveni vreo…60. Paturile din camera de jos sunt îndeajuns de mari ca să încapă în ele mai mult de o persoană, iar la priciuri – adică trei paaaaaturi cât e camera de lungă – se pot înghesui cam 40 de saci de dormit ca într-o conservă de sardine.

Pentru câțiva lei mai puțin, se poate alege un loc la mica înghesuială unde căldura va fi mai mare, dar și senzația de claustrofobie mai accentuată. Fiindcă încăperea nu e foarte spațioasă, nu are geam și întotdeauna dai cu capul de grinzile din tavan când te ridici.

Pentru mai mult confort (vorba vine), în camera cu paturi suprapuse ai un plus de lumină și o masă la care mai poți juca o carte, un rummy dacă n-ai chef să ieși din cabană. Deși ar fi maaare păcat…

Detalii tehnice utile: lumină pe generator (și nu merge decât la lăsarea serii), încălzire cu sobe pe lemne (la fel, doar seara, dar și când se pornesc sobele, duduie!), dulapuri separate în sala de mese pentru mâncare, acces oarecum restricționat la bucătărioară. Baie, afară. Duș…la râu. Gunoiul se coboară până la ieșirea din parcul național.
Detalii tehnice mai puțin utile: panouri solare!

Banii, în afară de cei pentru cazare (undeva între 25-30 de lei), nu sunt necesari pentru că la cabană nu se găsește de mâncare (eventual doar un ceai și bere) deci dulăpioarele își au rostul.

Dacă e frumos afară, se poate ieși la o baie de soare și lumină la măsuța ”din grădină.”

A nu se pierde prea mult vremea prin cabană pentru că muntele așteaptă să-și dezvăluie frumusețile ochiului care știe să vadă.