– Cat costa biletul?

– Trei lei…

Trei lei ca sa intri intr-un muzeu… Ce muzeu? Conac in toata regula; cu anexe si cu biserica. Si cu expozitie de pictura in urma Taberei de pictura.

Trei lei – marturisesc ca imi era rusine.

– Taxa de fotografiere?

– Avem, dar nu este nevoie. Puteti face poze.

N-am insistat. Inca eram sub socul celor „trei lei”.

Ca sa ajungi la Conacul Balcescu o faci la stanga aproape imediat ce cobori de pe Dealul Negru (directia Ramnicu Valcea) si unduiesti pe un drum nu tocmai primitor pana la Valea Balceasca. Exista indicatoare, mai vechi, mai noi – bine ca sunt.

Conacul se gaseste la capatul unui drumeag pietruit, lat cat sa incapa o masina, si luuuung cat vezi cu ochii. Urca putin, incat deja iti poti imagina casa boiereasca ridicata pe un deal si domnitele iesind pe veranda. Si gradina…

In capul drumului rasare poarta conacului. Nimic impresionant pana aici. Intri si te pomenesti intr-o curte umbroasa si imbietoare, in fata (care, de fapt, e spatele) unei case mari, albe, cu intrare boltita precedata de un sir de scari, cu ferestre mari, arcuite, impodobite cu muscate rosii.

Un caine m-a luat in intampinare, fara sa ma latre, si l-am urmat, crezand ca ma duce la intrare. Insa am ajuns intr-o alta curte, care aducea mai degraba a ograda (cu gaini si rate) flancata de doua anexe ale casei mari. Usile erau deschise peste tot, insa nimeni nu se vedea prin preajma.

In cele din urma am fost ghidata spre intrarea propriu-zisa in conacul-muzeu, am trecut peste socul celor „trei lei” si am pasit in mijlocul secolului al XIX-lea.

Colectia muzeului este impresionanta si foarte bine conservata. Atmosfera de secol XIX este intretinuta de semineele cu cahle colorate, o colectie superba (desi nu e expusa in totalitate) de ceramica locala, peretii lambriati, mobilierul stil Biedermayer. Dupa ce treci prin biroul lui Balcescu, saloane, sufragerie, dormitor, ajungi intr-o serie de incaperi nemobilate, unde sunt expuse marturii ale Revolutiei de la 1848. La final, se poate urca in foisor, de unde, printre ghivecele de muscate se intrezaresc dealurile valcene.

Turul continua cu vizitarea bisericutei de secol XVIII, care inca pastreaza fragmente din pictura originala, actualmente in curs de restaurare. Tot langa biserica sunt si mormintele Sevastitei Balcescu si al lui Barbu Balcescu.

Tot din preajma bisericii se poate admira fatada conacului in toata splendoarea ei, caci pe vremuri intrarea se facea pe alt drum, iar cel actual era folosit de personal.

Una din anexele conacului este folosita astazi de participantii la Tabara anuala de pictura si expune lucrari realizate de participanti. Lucrari cu vanzare se pot admira si pe terasa conacului, cu iesire din sufragerie.

Nu am putut pleca fara sa las o amintire in registrul muzeului. As fi putut sta acolo ore intregi sa admir, chiar si numai pe dinafara conacul. Ba chiar am fost invitata sa fac cate poze doresc.

Trei lei… cat o inghetata, care n-are nici pe departe parfumul acelor ani.