Rar folosesc ghiduri turistice clasice. Am, în schimb, întotdeauna o hartă fizică și o carte care promite să-mi arate locuri mai puțin știute (cu secret/hidden/shouldn’t miss/unusual prin titlu, adică). Pentru Berlin m-am luat după 111 Places in Berlin That You Shouldn’t Miss, emons:. Textele sunt cam nefolositoare, dar recomandările sunt bune. Și iată ce-am descoperit:

1. Parcarea supraterană Neukölln-Arcaden (Neukölln). Cu liftul până la etajul 5 al mall-ului și apoi încă un etaj, pe jos. Ajungi, practic pe clădire, de unde se deschide o perspectivă aproape 360˚ deasupra orașului. Și o terasă cu muzică excelentă și cu mulți localnici. Nu recomand mâncarea.

2. Hüttenpalast (Neukölln). Un hotel cu un concept unic, în incinta unei foste fabrici. Are  două încăperi în care proprietarii au adus și amenajat rulote. Oaspeții pot alege între mai multe tipuri de camere-rulote, baia e la comun, la fel și curtea interioară.

3. Urme ale tramvaiului tras de cai (Kreutzberg). Sunt pe trotuar (eu le-am căutat inclusiv pe șosea), fix la intersecția Manteuffelstrasse cu Reichenberger Strasse.

4. Biserica St. Michael, (Michaelkirchplatz, Kreutzberg). Biserică în stil romanic, bombardată în cel de-al Doilea Război Mondial, cu nava distrusă. S-au păstrat intrarea și partea de altar cu cupola. A fost restaurată ca atare, iar golul din interior este folosit. Ceva similar se poate vedea la Memorialul Kaiser Wilhelm (Tiergarten).

5. Muzeul Obiectelor (Museum der Dinge/Werkbundarchiv, Kreutzberg, 6 EUR intrarea). Un muzeu găzduit în două (cred) apartamente unite dintr-un bloc oarecare de pe Oranienstrasse, în care se regăsesc sute de obiecte din viața de zi cu zi a secolului XX. Organizarea vitrinelor reflectă mișcarea germană Werkbund, a cărui scop era armonizarea artei tradiționale germane cu producția industrială în masă, în ideea obținerii unui design funcțional și unitar. Mișcarea Werkbund a dus o luptă continuă cu kitschul, foarte bine expus în muzeu. În apropiere se află Hamamul (baia turcească pentru femei).

6. Müggelturm. Un turn de beton care se înalță în mijlocul pădurii Müggelspree-Löcknitzer din sud-estul Berlinului, în care se poate urca contra cost (4 EUR). Este cel mai înalt punct al Berlinului, circa 115m, și oferă o perspectivă 360˚ deasupra orașului, cu indicații. Se ajunge puțin mai greu, schimbând 2,3 autobuze, plus o plimbare de 30 de minute prin pădure, însă merită. 

7. Fosta rivieră berlineză. Se întinde pe linia tramvaiului 68 (cel mai pitoresc traseu de tramvai din Berlin), de-a lungul râului Dachme/lacului Langer See, folosit în concursurile de canotaj și caiac la Olimpiada din 1936. Fosta sală de bal zace în ruine de ani de zile, și este foarte căutată de amatorii de clădiri abandonate. Eu am ratat intrarea ascunsă pentru că nu m-am documentat îndeajuns. Însă este un loc liniștit, prilej de picnic în natură, plimbări liniștite și eventual, o plimbare cu vaporașul, din Köpenick.

8. Mauerpark. E inclus în carte, însă nu e o comoară ascunsă, fiind foarte căutat pentru piața de vechituri și de creații de autor. Este, însă, unul din locurile unde se păstrează o parte din fostul zid care despărțea Estul de Vest. Partea de sus, cu stadionul, se afla în vest, iar cea de jos, în est. De la stația de metrou Bernauer Strasse până la târg se pot vedea locuri pe unde trecea zidul și povești ale unor persoane care au încercat să-l sară, cu sau fără succes. În apropiere se află și Bücherwald, un copac cu spații goale unde se pot lăsa/schimba cărți. Când am fost eu, însă, avea doar o carte.

9. Biscuiții aurii plasați în fața imobilelor de unde au fost deportați evrei. Un biscuite spune numele, anul deportării și lagărul. E plin Berlinul de astfel de biscuiți.

Voi reveni cu o altă listă, cât de curând pentru că Berlinul e plin de locuri ascunse sau prea puțin știute de turiști. Cam 70% din ce am descoperit prin volumul menționat sunt chiar detalii prea puțin cunoscute. Deja există foarte multe astfel de ghiduri, dar se poate face o selecție. Eu m-am folosit de ele pentru Veneția, Londra, Praga sau Berlin și n-am regretat niciodată. Prefer, dacă găsesc, colecțiile de la Jonglez, iar pentru Italia, cărțile de la Arsenale Editrice m-au ajutat mult.

Să ne tot plimbăm, zic!