If people realize that human rights exist only in the imagination, isn’t there a danger that our society will collapse? Voltaire said about God that ‘There is no God, but don’t tell that to my servant, lest he murder me at night […] Homo Sapiens has no natural rights, just as spiders, hyenas and chimpanzees have no natural rights. But don’t tell that to our servants, lest they murder us at night. […] A natural order is a stable order…In contrast, an imagined order is always in danger of collapse, because it depends upon myths, and myths vanish once people stop believing in them. (Yuval Noah Harari, Sapiens)

Unul dintre miturile contemporane este consumerismul. Acest pitic de pe creier care ne face să cumpărărm și să ne dorim să avem, orice, oricât, oricând, doar pentru că putem și avem de unde. Fără să ne punem prea multe întrebări de legate de circumstanțele prin care niște bunuri sau servicii ajung la noi.

Ce s-ar întâmpla dacă am sta câteva minute pe zi să ne putem astfel de întrebări sau să ne documentăm?

Am descoperi, de exemplu, că toată cantitatea de mâncare (consumată sau nu) pe care o aruncăm anual este echivalentul a circa 15 milioane de mașini în trafic, care emit gaze de eșapament, pentru că circa o treime din mâncarea produsă la nivel global (din cauza cererii) nici măcar nu ajuge la noi din motive de standarde.

Am descoperi că dacă toată lumea ar trece la folosirea becurilor LED, până în 2050, emisiile de CO2 s-ar reduce cu 7.8 gigatone. Pe termen scurt, poate fi mai costiitor, însă pe termen lung, energia LED este cea mai ieftină și durabilă.

Am afla că dacă ne igienizăm regulat frigiderele, aparatele de aer condiționat sau mașinile de spălat, putem contribui la reducerea noxelor echivalent cu eliminarea a circa 20 de milioane de mașini din trafic, anual.

Mitul protecției mediului există, însă are un impact mult mai mic pentru că are efecte pe termen mediu sau lung, nu imediate, precum consumerismul. Singura soluție este să începem să credem tot mai mult și mai mulți (și) în acest mit al protecției mediului.

I’m starting with the man in the mirror/I’m asking him to change his ways (Michael Jackson) 

Poate te întrebi cum poți tu să faci ceva concret pentru ce se întâmplă an de an cu pădurea amazoniană, cu tundra siberiană, cu pădurile virgine sau parcurile naturale din România.

Iată câțiva pași simpli:

1. Cumpără cumpătat. Redu consumul de alimente (nu să faci foamea, ci doar să cumperi mai puțin). Vei arunca mai puțină mâncare și vei cheltui mai puțin. Un consum mai redus din partea ta, va reduce și cererea, deci și producția, respectiv resursele necesare pentru a ajunge la cota de producție și impactul asupra mediului. Se aplică pentru orice bun material pe care îl ai, de la cosmetice, ;a consumabile, la mobilă, la electrocasnice, la haine.
2. Nu mai susține turismul de tip all-inclusive. Cantitățile de mâncare care se aruncă sunt enorme. Alege o cazare tip bed&breakfast, în schimb. E mai scump, dar investițiile pe care le faci după un concediu all-inclusive la sală, pe suplimente alimentare de slăbit, sau chiar pe a cumpăra și mai mult, doar pentru că te-ai obișnuit cu trei farfurii pline în concediu, vei vedea cum se înclină balanța. Pune-ți minte la contribuței ca să-ți planifici o vacanță de calitate.
3. Devino vegetarian. Eu am 16 ani, și nu mă las. Sau chiar vegan. Oricine poate, chiar dacă majoritatea are impresia că vine sfârșitul lumii dacă nu consumă carne. Creierul se panichează câteva zile, apoi se obișnuiește. Pentru că îl educi. Vei contribui la îmbunătățirea sănătății tale. Îți vei schimba percepția asupra a cât și ce ai nevoie să mănânci. O dietă vegetariană nu e perfectă, dar beneficiile sunt mai multe comparativ cu ce sacrifici continuând să consumi iresponsabil. Vei reduce automat consumul. Vei contribui la diminuarea cererii și producției de carne (și lactate). Și, automat, la diminuarea impactului pe care creșterea și sacrificarea animalelor le au asupra mediului și a umanității, în general. 
4. A avea o mașină electrică e un vis în România. Măcar lasă mașina acasă în zilele lucrătoare, și folosește transportul în comun. Sau ia-ți bicicletă, trotinetă, role… sau mergi pe jos. Mersul pe jos face piciorul frumos, nu?
5. N-ai pe unde să mergi? Implică-te civic în campanii de promovare a unui oraș sustenabil, curat, civilizat. Cere trotuare, piste de biciclete, rampe de acces pentru cărucioare și pentru persoane cu dizabilități. Semnează petiții. Mergi la marșuri. 
6. Donează pentru organizații care susțin acțiunile cu impact asupra mediului. WWF România sau Greenpeace sunt cele mai cunoscute. Donează 2% pentru ele. Eu am susținut ani de zile Salvați Delta. Donează lunar și recurent. Sau o dată și consistent. Nu vei sărăci din asta. Dimpotrivă! Iar ele îți vor mulțumi prin felicitări anuale sau prin mascote simbolice.
7. Călătorește. În România, ca să vezi ce trebuie salvat. În afară, dar nu all-inclusive, ca să vezi ce fac alții ca să-și conserve patrimoniul natural. Turismul sustenabil nu dăunează, ci îți deschide ochii.
8. Reciclează. De la tine din gospodărie. Și cere autorităților infrastructură pentru reciclare.
9. Redu consumul de energie (emisiile de CO2) la tine acasă: cumpără electrocasnice cu consum de energie redus (pe care să le întreții corect) și becuri LED, fă curent natural în loc să deschizi aerul condiționat care nu doar că usucă aerul, dar mai și răspândește microbi. Stau la etajul 10 de 15 ani și am supraviețuit fără AC. Stinge din lumini, că n-ai nevoie de toate!
10. Autoeducă-te! Informează-te constant asupra mijloacelor prin care îți poți diminua impactul asupra mediului. România este încă la coada educației în acest sens. Dar în afară există infrastructură și programe educaționale.

O pădure (tropicală sau nu)

După cum vezi, nici măcar nu trebuie să fi văzut o pădure tropicală cu ochii tăi ca să vrei să te implici. Acum un an, documentarul România neîmblânzită a făcut furori. România încă este neîmblânzită, dar în câțiva zeci de ani, lăcomia noastră o va îmblânzi de tot. Impactul va fi și este deja resimțit în picături mici (românești, nu chinezești, ca să doară). Las totuși mai jos niște poze dintr-o pădure tropicală pe care am avut ocazia să o văd: Bosque Eterno de los Niños. Este exact așa cum zice Wikipedia sau orice altă publicație de profil.: o pădure salvată din calea defrișărilor, prin investiții private, care acum aduce profit frumușel zonei.

Iar aici o analiză + un test interesant legate de un impact concret pe care îl poți aduce mediului în viitorul nu foarte îndepărtat.

Nu vă cer să salvați lumea, ci doar să pășiți cu mai multă grijă în jur.