(via Belize) Flores – Coban – San Augustin Lanquin (Semuc Champey) – San Pedro la Laguna – Chichicastenango – Antigua Guatemala

Deși o spun rar, acum trebuie să recunosc: Guatemala este o țară în care m-aș întoarce. Așa anonimă cum e pentru români, are multe de oferit, pentru un buget moderat.: de la orașe cu aer colonial, la lagune nepopulate sau la vulcani, unii abia incluși în circuit turistic.

Preț de două săptămâi, am fost amigo/amiga pentru toată lumea. Ne-am amestecat printre localnici în oașele mici, unde toată lumea se salută cu toată lumea, indiferent că unul poartă sandale de turist, iar altul bocanci. La piață, ne-am târguit ca acasă. Cu puține cunoștinte despre prețul real, te târguiești și la cazare sau suveniruri. Am mâncat din aceleași farfurii soioase ca ei și am plătit aceiași bani la băile publice, nu dublu, nici triplu. Din păcate, ca falși studenți mexicani, n-am avut reduceri nicăieri…

Ici, colo, în Guatemala răsar dovezi ale existenței unei țări pe nume Romania, cu limbă și monedă proprie.

În Parcul Național Tikal, după câteva ore bune petrecute printre ruine mayașe și povești despre civilizații de acum mai bine de o mie de ani, la final am dat peste un panou cu mesaje de bun venit, în diverse limbi, printre care și româna. Am ignorat greșelile de ortografie, pe care, de altfel le facem mulți dintre noi, și am apreciat intenția. Ghidul s-a interesat imediat ce limbă e si dacă e corect scris; am menționat greșelile și a zis că-i spune patronului (mă îndoiesc, pentru că n-au atenție la detalii).

În colțul opus al țării, în Antigua, o casă de schimb anunța că schimba 45 de tipuri de monede străine, inclusiv leu românesc. Pus frumos pe panou, deasupra dolarului. Am întrebat, mai mult amuzată, dacă au lei. N-aveau.

La mijloc, în inima pădurii tropicale, într-un loc numit Semuc Champey, m-am asigurat personal ca România este reprezentată în colecția numismatică a administratorului pensiunii unde am stat. Thomas a lipit imediat moneda de 50 de bani pe o hârtiuță, cu scotch, iar bancnota de un leu a înfoliat-o frumos în plastic, cu etichetă, și a pus-o într-o cutie cu un teanc de bancnote străine.

=

În ciuda unor astfel de dovezi, guatemalezii n-au auzit de România, cu atât mai puțin ar putea s-o localizeze pe hartă. Nu e de mirare la numărul mic de turiști români care aleg Guatemala ca destinație. Am întâlnit doar doi, în condițiile în care am mers de la nord la sud, pe un traseu tranzitat de turiști. Iar cei doi veniseră în grup de…trei, printr-o agenție, pentru o saptămână, cu ghid și cazări excelente, după spusele lor. O saptămâna este îngrozitor de puțin pentru o țară care are atâtea de oferit, iar opțiunile de cazare sunt suficiente încât să vii pe cont propriu (ce-i drept, uneori lasă de dorit, dar la 6 USD/ noapte, cât am plătit noi, fie pereții sunt mizerabili, fie ușa de la baie nu se închide, fie așternutul nu e schimbat, dar devine o obișnuință dupa un timp…).

Tot în sud, Chichicastenango mi-a amintit puțin de Maramureșul meu natal, cu un cimitir vesel autohton (o “veselie” diferită de de albastrul de Sapânța și de anecdotele inscripționate pe crucile noastre) . Orașul e cunoscut pentru piața organizată în zilele de joi sau duminică, unde localnicii din toată zona Quiché vin să-și vândă marfa. Cimitirul este uneori recomandat ca destinație turistică pentru culori și pentru ritualurile legate de moarte performate la ocaziile portivite. Albul semnifică puritatea și e folosit pentru mormintele taților, turcoazul e protecție pentru femei și e folosit pentru mormintele mamelor, albastrul e folosit pentru băieți holtei, rozul pentru fete nemăritate; bătrânii au morminte galbene, simbol al protecției solare.

Guatemala și-a păstrat autenticitatea: douăzeci și două de dialecte maya încă vii, transmise pe cale orală pe tot teritoriul țării; costumele populare cusute manual, cu modele și culori specifice pentru fiecare zonă din țară, purtate zilnic, nu doar la sărbători; ritualurile de purificare practicate în biserici – sunt doar câteva din elementele accesbile oricărui turist, cu condiția unui minim de discreție la foloisrea aparatului de fotografiat sau a telefonului.

Guatemala e înca verde. N-am mai văzut atâta verde, atâtea păduri neatinse de picior uman, de foarte multa vreme. Sau poate niciodată. Însă dacă noi ne tăiem pădurile, ei le ard, iar fumul înecăcios poluează ore sau zile întregi văzduhul. Nu știu dacă vor avea și ei vreodata o poliție a pădurilor, sau dacă vor lua atitudine în acest sens (în condițiile în care, chiar și pentru lucruri mărunte, în absența unui imbold, ei sunt lipsiți de reacții)…

Adios, amiga! (cel puțin pentru o vreme)