La sfârșit de săptămână m-am decis să dau un anunț. Online, desigur. În urma anunțului am agățat trei tipi.

Marile speranțe

N-aș fi vrut trei deodată pentru că nu știam dacă o să meargă și, în plus, nu mai încercasem asta înainte. Preferam să fie și o fată – doi la doi, măcar.

Am primit două răspunsuri în aceeași seară. Târziu. Eu deja eram dusă. A doua zi, când am văzut, mai aveam la dispoziție cam o oră să accept sau să refuz solicitarea unuia. Mi-am zis că trebuie să-mi revizuiesc vigilența, că altfel pierd bunătățile.

Am cercetat cu atenție cele două profiluri.

D1: Tânăr, dar nu foarte tânăr. Review-uri bune. Sauvage după poză.

R: Tânăr, dar nu foarte tânăr. Review-uri foarte bune. Common guy după poză.

Le-am acceptat pe ambele fără discuții.

A doua zi, a venit și solicitarea căreia n-am putut rezista, fiind într-un fel fix ce căutam (nu era fată, dar n-a mai contat…)

Deci, D2:  Cel mai tânăr dintre toți. Review-uri foarte bune și promitea distracție pe cinste. Hipster-ish după poză.

Cu o zi înainte de eveniment, le-am dat mesaje tuturor cu ora și locul de întâlnire. Au răspuns toți foarte prompt și fără complicații. Ca unsă mergea treaba!

Față în față

D1, la locul de întâlnire. Tras prin inel, freză a la Johnny Bravo, bronz a la Cătălin Botezatu, buze ușor țuguiate în permanență și, în general, o figură de model masculin…la vreo 1.60 înălțime. Voce efeminată și afectată. În 10 minute am aflat de unde e, ce face și cum a ajuns în București, de cât timp e în București, că i-a murit tatăl de curând, ce criterii de angajare are, ce așteptări salariale are, ce criterii de socializare are..și alte câteva detalii de care nu-mi mai aduc aminte. Iar conversația părea promițătoare în sensul în care el o monopoliza, iar eu ascultam semi-fascinată.

Al doilea. R. Își lăsase barbă și devenise interesant. N-am scos prea multe de la el și a anunțat de la început că va fi mai nesociabil, pentru că are ceva de ascultat. Bine, nu ne întâlneam ca să socializăm prea mult, dar… Colac peste pupăză, primul s-a intimidat și el după ce au dat mâna, și-a întrerupt conversația și și-a aprins o țigară. Damn!

D2 s-a lăsat așteptat. Dar măcar mă anunțase foarte drăguț la telefon că întârzie pentru că…nu vine niciun tamvai de 15 minute. Old school, merge cu rata… A apărut în cele din urmă. Ca-n poză. Fără surprize. Ardelean. Ceas fain. Ochelari de firmă. Cu zeci de scuze. Dar nu-i bai…te așteptam.

Când se lasă seara

Am crezut că n-o să răzbesc cu trei în mașină. Aveam emoții la început. Dar am făcut față cu brio!

R a cedat primul. Și-a pus căștile în urechi. A mai pomenit, în treacăt, de fiul lui….Moartea pasiunii…

D1 și-a contorsionat corpul de model pe scaunul din față și a rămas aproape nemișcat într-o poziție de divă, cu o mână dusă  contemplativ la tâmplă, lăsându-mă pe mine cu semne de întrebare.

D2 a facut-o pe neinteresatul inițial, preocupat de telefon. Apoi, pe la apusul soarelui, a ațipit…romantic. Apoi s-a trezit și a rămas misterios până aproape de final, când am rămas doar eu cu el. Atunci s-a mai dezghețat…dar a servit-o și el pe aia cu prietena lui. In my face!

Adevărul e că m-am distrat maxim cu ei. Și de ei. În mintea mea și într-o tăcere pe care o puteam tăia cu cuțitul. Șase ore (că în a șaptea am mai vorbit cu D2.). N-au scos o vorbă aproape, dacă nu erau întrebați. Nici de trafic, nici de mașini, nici de fotbal, nici de jocuri, nici de căldură, nici de job, nici de femei…

Două concluzii

#1: Contrar legendei, tipii s-au intimidat în grup – cred că dacă aveau exclusivitate, fiecare pe alt segment de drum, erau super OK. Așa ziceau și review-urile. Poate am forțat puțin nota cu trei deodată, dar m-au platit întreit, ca să zic așa!

#2: Totuși, să iei doar bărbați în mașină e un lux. Vin doar cu ghiozdănele. Rămâne loc berechet de bagaje.