Dacă sunteți din București sau se întâmplă să fiți prin București zilele astea, nu ratați Art Safari.

Fără altă introducere, o să dau doar câteva motive:

1. Artă clasică, artă contemporană și artă supercontemporană (pictură, sculptură, fotografie, print, video, digital, arte plastice) reunite din diverse muzee, galerii și colecții private din țară în cea mai mare colecție temporară de artă.
2. Prețul – 50 RON, adică mai mult decât decent, pentru tot ce se oferă. Cât două meniuri la Burger King. Arta nu ține de foame, dar ajută la siluetă.
3. O ocazie unică, zic eu, de a vedea o mare parte din opera lui N. Tonitza (inclusiv scrisori, schițe, cărți poștale). Unică pentru că, din ce mi-am dat seama, majoritatea lucrărilor se găsesc în colecții private, împrumutate organizatorilor pentru acest eveniment. Deci nu veți mai avea ocazia să le vedeți altădată. (Acum 2 ani, a fost o ocazie unică de a vedea opera lui Ștefan Luchian).
4. O ocazie bună de a vedea interiorul eclectic al Palatului BCR (arh. Oscar Maugsh), inaccesibil altfel publicului. Sunt deschise și câteva săli de ședință din palat unde se pot admira vitraliile sau stucaturile bogate ale tavanelor.
5. Fotografiatul și filmatul fără suprataxă și nelimitat (spre deosebire de un spațiu muzeal clasic). Unii fac poze la fiecare tablou al lui Tonitza – probabil că preferă să vadă galeria acasă, în liniște, și să mediteze pe marginea lucrărilor.
6. Atelierele pentru copii. Iar dacă îi plimbi prin pavilioane, nu va sta nimeni să-i urmărească să nu pună mâna pe lucrări. (Securitatea e vigilentă, oricum.)  
7. Spațiile de relaxare amenajate în caz că te obosește atâta artă – 2 terase (una chiar cu disco ball), un bar, un coffee truck, muzică bună; și multe băncuțe.
8. Spațiul generos de desfășurare – se poate aglomera, dar nu trebuie să te strecori sau să ai grijă la bagaje.
9. Programul de vizitare extins – până la 9 PM în timpul săptămânii și duminica, sau până la miezul nopții, sâmbăta. Deci n-ai nicio scuză că birou, că școală, că aspirat sau făcut piața.
10. O ocazie interesantă să vezi niște prețuri (de pornire) practicate la o licitație de artă, prin câteva lucrări ce vor fi licitate online în sesiunea de toamnă a casei Lavacow. (Puteți oricând, de altfel, să vedeți lucrări licitate la Artmark, Palatul Cesianu-Racoviță.) Am participat o dată la o astfel de licitație, pentru o acuarelă de Juan Miro – am ajuns până la 500 EUR și-mi tremura mâna pe tastatură – doar din doi în doi ani îmi mai tremură mâna, când cumpăr bilete la Festivalul Enescu, pentru că se dau în 10-15 minute. (Miro s-a vândut atunci cu 600, cred.)

Acestea fiind zise, preferatele mele de anul acesta au fost:

1. Art Machine. Cutia care pentru 1, 5, 10 sau 50 RON îți „eliberează” puțină artă. Doar atunci când simți lipsa.
2. Colajele video ale lui Giuseppe Ragazzini. Aș fi stat cu orele să le privesc.
3. Iernile la Balcic ale lui Tonitza.
4. Toată secțiunea de sculptură – o incursiune sumară în sculptura românească, de la antichitate la vremurile moderne, având ca temă principală umbra. Iar mie nu îmi place sculptura, în general.

Timp de alocat: (depinde câte pauze își ia fiecare, dar tind să zic) 3-5 ore. Interacțiunea cu vizitatorul nu e la fel de intensă ca la edițiile anterioare (de unde am ieșit contrariată sau uluită), iar instalațiile complexe sunt mai puține la număr. Iar organizarea pavilioanelor e puțin confuză – începe la etajul 1, apoi mergi fie la parter, fie la 2, ca apoi să urci sau să cobori, depinde ce ai ales. Dar rămâi calm și bucură-te de artă!