Toată săptămâna am stat cu gândul la parada ce urma să fie azi. Pentru că îmi plac paradele de 1 Decembrie și mă gândeam că acum o să fie cea mai cea. După altă „cea mai cea” care s-a organizat, dacă nu mă înșel, în anul în care s-a redeschis accesul pe sub Arcul de Triumf, după restaurare.

Și totuși, m-am răzgândit în ultima clipă. Am lăsat parada pentru câinii din adăpostul Dog Rescue. Știm cu toții, câinii sunt „mai cinstiți și uneori mai lorzi”, vorba cântecului. Așa că I got my hands dirty, cu mândrie patriotică, într-o acțiune de voluntariat de grup, organizată de unul din prietenii adăpostului.

Într-un adăpost cu peste 200 de câini, treabă este tot timpul – curățenie, mâncare, apă, reparații, pregătirea țarcurilor pentru iarnă, socializare și plimbare câini. Unde mai pui faptul că uneori, fix când să te apuci de o acțiune serioasă, apare dilema dacă n-ar fi mai bine să smotocești toate ghemotoacele blănoase care îți sar în brațe de bucurie când intri în țarcul lor. (Bănuiesc că îngrijitorii permanenți n-au niciodată astfel de dileme…)  Iar de pe partea opusă, alte ghemotoace se uită cu jind, în speranța că îți vei face de lucru și pe-acolo.

Printre mângâieri, alintări, și smotoceli, împreună cu alți voluntari am reușit, în câteva ore, să curățăm mai serios niște țarcuri, să reparăm câteva cuști, să punem paie în locul cârpelor și păturilor murdare sau înghețate, să scoatem gheața din castroanele de apă și să le umplem cu apă proaspătă.

Cum se întâmplă de obicei în astfel de acțiuni, în afară de apelul inițial al organizatorului, activitățile n-au fost neapărat coordonate – mai degrabă ne-am implicat fiecare acolo unde era nevoie sau cu ce credeam să putem să ajutăm. Iar când am plecat eu de-acolo, încă se mai lucra de zor.

Nu miroseam tocmai a flori când am ajuns acasă, dar eram încântată că le-am oferit cățeilor mai multă atenție decât au parte de obicei, dar și că, în sfârșit, „m-am jucat” cu unealta cu care se taie plăcile de lemn și căreia, popular, îi zice „șoricel” – de mult îmi doream să tai drept o placă, fără să mă chinui cu bomfaierul (probleme de amator, cum ziceam).

În altă ordine de idei, adăpostul e deschis pentru adopții, câinii sunt vaccinați și sterilizați și ținuți sub supraveghere medicală permanentă. Deci puteți adopta cu încredere. Sau vă puteți implica prin donații sau voluntariat, să mergeți să plimbați din căței – blănoșii abia așteaptă!

*fotografii preluate din prezentările oficiale ale adăpostului