Am trecut cu vederea Muntele Tâmpa de-atâtea ori în peregrinările mele prin Brașov, încât m-am decis să mă special în prima zi din an pentru a-l urca.

Așa domol cum este și ridicol de accesibil oricui, am vrut să văd panorama orașului din spatele literelor imense.

La o scurtă documentare, vârful este accesibil pe mai multe trasee. Cel ales de mine a fost cu urcare pe Treptele lui Gabony și coborâre pe Drumul Serpentinelor. Pentru cei mai comozi, se poate urca și cu telecabina.

Urcarea a început într-adevăr cu câteva trepte care s-au terminat foarte curând, încât m-am mirat că un traseu a fost denumit după doar o mână de scări. Însă după un timp mi-am dat seama că m-am înșelat amarnic, când au început adevăratele trepte. Cele care urcă abrupt. Însă m-am bucurat de panorama tot mai largă asupra orașului care se deschidea din alt unghi, cu fiecare cotitură.

La finalul treptelor, priveliștea s-a arătat mai cuprinzătoare spre localitățile din nord-estul Brașovului; o bancă părăsită se scălda în soare, sub creanga deasă a unui molid singuratic. Am continuat pe potecă până la releu, apoi pe lângă restaurantul Panoramic et voila!

Literele gigantice atârnate de structura de fier priveau nestigherit spre orașul vechi. Privirea mea era stigherită totuși de vegetație și oricum, vârful propriu-zis este la câteva sute de metri mai sus. Am urcat până la capătul celor 960 de metri ca să nu mă împiedic ca țiganul la mal. M-am întos pentru a admira orașul și de pe platforma de lângă siglă, însă gerul și aglomerația de selfie-iști m-au determinat să renunț repede.

Pe cât e de mic muntele, pe-atât e de bogat în panouri explicative. Se poate afla că zona este arie protejată cu o largă varietate de faună și floră, unele specii rare. Pe partea vestică a muntelui se mai văd ruinele cetății Brașovia. În plus, de sus se pot vedea foarte clar zidurile fostei cetăți a Brașovului și turnurile și bastioanele recondiționate. La poalele muntelui, de-a lungul zidurilor, a fost amenajată chiar și o promenadă, care poată pașii pe lângă Bastionul Postăvarilor sau Turnul Pulberăriei.

E de revăzut; vara, când vegetația e în floare. La o repetare, voi alege urcarea pe Drumul Cavalerilor și coborâre pe drumul spre Poiana Brașov. Îmi surâde și trecerea spre Postăvaru, în 4 ore, de pe Tâmpa.