O doamnă reface cu degetul pe hartă traseul pe care îl parcurgea în fiecare zi a săptămânii de la școală (Școala Romanescu) până acasă.

-O luam pe-aici, pe jos, și tot mergeam. Mergeam ceva. Dar era plăcut.

Desigur, când cartierul Uranus a fost ras de pe fața pământului, dânsa terminase școala primară. Dar avea amintirile pe care, până în 1983-1984 le putea încă asocia și cu niște imagini concrete.

-Aici stătea doctorul, aici Sabina, aici noi… Brutăria era aproape, Mirosea peste tot a pâine caldă când scoteau pâinile. Uneori mama mă trimitea să iau pâine…

Apoi au venit demolările. A dispărut 1/6 din suprafața Bucureștiului de la vremea respectivă, comparativ cu toată Veneția. 50 de mii oameni strămutați. Istoricii o consideră cea mai mare distrugere a unui oraș în vreme de pace.

Astăzi au rămas doar pozele, câteva filme de arhivă, hărțile și poveștile…

Uranus Acum: În incinta MNAC puteți vedea, până pe 15 noiembrie, imagini și câteva fragmente de ornamente de la casele demolate , puteți studia reconstituiri ale planurilor originale suprapuse cu hărți actuale pentru a vă da seama de dimensiunea distrugerilor, puteți asculta câteva povești. O parte din expoziție este accesibilă în spațiul public, prin trei reconstituiri la scară 1:1 a unor părți din spații de locuit – una în fața MNAC, una în Parcul Izvor și o alta în parcarea din fața Academiei Române, ascunsă printre autocarele parcate acolo.

Dacă aveți rude care au stat în cartier, luați-le la expoziție și invitați-le să pună o gămălie pe locul fostei case. Duceți-vă copiii și spuneți-le unde au stat bunicii și de ce nu mai stau acolo sau de ce nu îi pot plimba pe aleile tinereții lor. Dincolo de nostalgii, chiar dacă nu sunteți din București, chiar dacă nu cunoașteți sau nu vă interesează istoria, este important să vedeți ce a însemnat odată cartierul Uranus și ce înseamnă zona acum pentru comunitatea bucureșteană. Apoi să vă uitați în jur, la proiectele imobiliare care mușcă din orice petic de pământ scos la vânzare, din orice spațiu verde și din orice clădire (de patrimoniu sau nu) lăsată să se prăbușească, la asfaltările neîntrerupte și la bordurile duble sau triple montate într-o veselie, la „renovările” și la proiectele urbanistice aprobate de primării. Apoi să mergeți duminică să vă votați președintele. Iar în 2020, să vă votați primarii la alegerile locale. Ar fi tare util dacă expoziția asta s-ar repeta și la anul…