Pe Gigi l-am descoperit în 2007, când conceptul de teatru-dans era la noi în fașă. Pe scenele de-afară era în plin avânt, desigur, dar vorba ceea: mai bine mai târziu decât niciodată. Acum, ca spectator, am descoperit că genul i-a prins atât pe cei care vin în pantaloni scurti și tricou la teatru, cât și pe cei mai boemi, care apar cu cămașa scrobită și cravată asortată cu sacoul. Public pestriț, la fel ca reprezentațiile.

La prima întâlnire cu Gigi, în „Oui Ba Da”, am stat mult să-mi dau seama ce vrea să spună. Am recunoscut teme tradiționale românești, dar conceptul mai larg mi-a scăpat. Ce m-a prins fără cale de scăpare este stilul de teatru-dans (și poate Lari Giorgescu, oh well…).

Gigi e o prezență rară la el în țară. Poate pentru că interpretare lui asupra unor lucruri împământenite (muzica sau poezia clasică, folclorul românesc) e de o originalitate greu digerabilă. Dar, încetul cu încetul, cum am observat, ne ridicăm frunțile și acceptăm să ieșim din tipare. O prezență atât de rară încât dacă ți-au scăpat cele 2-3 reprezentații ale spectacolului, riști să-ți scape de tot…până la următoarea reprezentație, care e alta, și la luni bune distanță.

Tind să cred că „Un minut de dans sau UF!!!” este apogeul reprezentațiilor lui Gigi (cel puțin din câte am văzut eu până acum în regia lui). Este un fel de ars poetica a coregrafului. Este un spectacol unic, la propriu. Pentru că o parte din spectacol, minutul de dans, ia naștere pe loc, în fața publicului. Este (re)creat de fiecare dată. Cu Gigi pe scenă și cu ajutorul celorlalte trei personaje care ascultă, execută, învață. Toți se joacă pe ei înșiși, nu sunt nimic din ce nu îi reprezintă și în afara scenei; și fiecare spectacol reprezintă un efort creator din partea regizorului, respectiv un efort de a (se) adapta și a (se) juca din partea celorlalți, puși în fața noului.

Poate asta e partea cea mai inedită. E un spectacol de și cu Gigi; dar nu cu Gigi-personajul, ci cu Gigi-coregraful, dansatorul, profesorul, regizorul, uneori interpretul. Cu Gigi-poetul, Gigi-recitatorul, Gigi-agitatorul, Gigi-compozitorul. Un Gigi plurivalent.

So who the fuck is Gigi?!

Mergeți să-l cunoașteți și să-l experiementați prin ochii voștri și prin filtrele voastre.