Duminică, 27 septembrie, am fost observator independent la alegerile locale. Am participat doar la votare, nu și la numărătoare, pentru că ora închiderii m-a prins între secții. Nu m-am confruntat nici cu problemele despre care s-a scris în presă, nici cu cele semnalate pe parcurs de alți colegi observatori.

Cum m-am înscris

A fost prima oară când am participat și am făcut-o alături de cei de la Funky Citizens, un ONG pe care-l urmăresc de mulți ani. Condiția participării e să nu aparții de niciun partid politic și, desigur, să ai drept de vot.

Cei de la Funky se ocupă de informarea ta în permanență cu privire la procesul votului, cu un mic training, și disponibilitate de a răspunde oricăror întrebări înaintea și pe parcursul votării. 

Oricum, șansele sunt mari să vină voluntari care au mai fost observatori, iar ei pot aduce mențiuni practice. Până la urmă, de la litera de lege la practică, e un drum lung, după cum am aflat pe parcursul zilei de vot. Iar pe parcursul procesului sunt atâtea variabile, încât tot scapă ceva, cuiva. Inclusiv tentativa de furt.

Cum am ales secția/secțiile

Mi s-au repartizat secțiile 811-818 din sectorul 4. Puteam să stau fie la una, fie la toate, împărțindu-mi timpul. 

Asta însemna 6 săli de clasă în clădirea unei școli + 3 secții unite în sala de sport a aceleiași unități. 

Ulterior, în timpul zilei, ni s-au mai comunicat secții cu probleme unde ar fi fost nevoie de observatori. În măsura în care o secție pare în ordine, ne puteam deplasa.

Eu am rămas o mare parte din zi la secțiile 812-813, iar spre seară am ajuns și la Singureni, Giurgiu, unde se semnalaseră nereguli.

Cum am fost primită ca observator

Cum ziceam, nu am întâmpinat problemele de care s-au lovit alți colegi. Nu mi s-a cerut acreditarea, nu a trebuit să dovedesc că am dreptul să asist.

Mi s-a sugerat, totuși, la prima secție, 814, să mă mut în alt spațiu, dacă sunt observator mobil, pentru că ei pot sta doar 15 oameni în clasă, cu tot cu alegători.

Într-adevăr, era extrem de cald, cu 12 oameni în încăpere, înghesuiți dincolo de băncile așezate în formă de U. În spatele sălii, mormane de alte bănci ocupau mult spațiu. Cabinele de vot la fel, urnele tot așa.

A fost prima chestie la care n-am știut exact cum să reacționez. Într-un conglomerat de idei formate în capul meu legate de siguranța mea, a lor, îngreunarea procesului de vot, aerul închis, spațiul închis – am acceptat sugestia de a merge în sala de sport.

Aici am găsit 3 secții. M-am dus la una dintre ele, am vorbit cu președintele comisiei care m-a primit spunându-mi că mai au un observator. Pe parcursul dimineții mi-am dat seama că, de fapt, nu mai era nimeni acolo, iar eu am putut să arunc un ochi și în acea zonă. 

Apropo de președinte, după ecuson n-ai cum să-ți dai seama cine e președintele. Ecusoane albe, litere aproape invizibile, sau scrise cu pixul. Ideea e că președintele și vicele stau imediat după operatorul de tabletă. (Teoretic, că practic eu am văzut și cu alte 2 persoane interpuse).

M-am dus la urmatoarea secție, unde președinta a avut aceeași replică, adăugând că observatorul a ieșit. La ora aia, ca observator, abia te instalezi (și) mai comod, totuși. Așa că am rămas. M-a luat puțin mai încolo pentru întrebările de curtoazie: de la ce partid sunt și cu cât mă plătesc. I-am zis că sunt apolitică și am venit voluntar. Ea a clipit des și s-a lăsat tăcerea.

Chiar și la Singureni, unde se zicea că președintele secției nu e un prieten al observatorilor, ne-a cerut doar să ne legitimăm, și nu a avut nimic de obiectat. În prezenta jandarmeriei, cred și eu…

Cum am văzut organizarea

Ziceam că mi s-a sugerat să schimb secția, pentru că în sală erau deja prea multe persoane. Păi cu atâtea partide și grupări, comisiile au avut extrem de mulți membri, cel puțin la București. Adică 11 au 12. Încă 3 să fi fost și nu mai aveau loc nici observatorii, nici alegătorii, că se făcea numărul maxim de persoane dintr-un spațiu închis.

Cu puține excepții, la secțiile unde am fost eu, s-au purtat măști. Mănușile, doar la început. Puțini au purtat până la final. Deci buletinele de vot au fost contaminate cu spirit civic, la fel și pixurile, și buletinele, și abțibildele. Procesele verbale și alte hârțoage le-au contaimnat membrii între ei.

Dar au existat cu prisosință din toate. Unii au luat grijulii să ducă și acasă, dar s-au zgârcit să le poarte fix în procesul de vot. Uneori aveam impresia că urmăresc mai mult purtarea măștilor decât votarea propriu-zisă.

Oricum, la 11 sau 12 membri câți erau laolaltă, unul câte unul își mai dădea masca jos să bea apă, să ia o sărățică, să se scarpine șamd. Iar de stat, tot unul lângă altul au stat.

Membrii PSD erau cei mai vociferanți, cei mai săritori și se băgau cel mai mult în seamă. La toate cele 3 secții pe care le-am observat mai îndeaproape. 

Pe viitor, vreau să mă feresc de președinții prea amabili. Fiind la început, n-am știut la ce să mă aștept, ce să zic sau ce să fac. Dar cei care au mai trecut prin procese de vot, își dau imediat seama dacă ești un observator mai cu caș la gură, ca mine, pe care îl pot duce cu vorba.

Deși mi-am dat seama că totul decurge OK, a fost așa doar în părțile în care am știut eu să le observ. Președintele care inițial mă descurajase cu prezența altui observator, m-a chemat la un moment dat să mă întrebe cum mi se pare, să-mi spună că e liniște și că astea sunt cele mai cuminți alegeri de când participă el în comisii. Deci era de cursă lungă. I se părea mult mai civilizat în spațiul de vot, pentru că aglomerația se crea afară, nu în sală/spațiu (mai bine pentru ei, mai rău pentru alegători). Tot el a venit la mine, la un moment dat, să-mi spună că nu i-au dat destule procese verbale (ding-ding!) și că a făcut copii din buzunarul lui. N-am înțeles pe moment ce legătură are cu mine detaliul acesta…Nu citisem pe nicăieri la ce-ar trebui să fiu atentă aici, plus că nu mă uitam pe hârțoage.

Prezența propriu-zisă la vot a fluctuat. Eu aș fi zis că era aglomerat, deși prezența tot a fost mică. La un moment dat era atâta lume încât sala de sport devenise asurzitoare. Nu mai știam în ce parte să mă uit. Se striga cu ecou la toate cele 3 secții, membrii nu se auzeau între ei (nici nu se vedeau din cauza măștii). Alegătorii nu știau unde sunt arondați, unde să se uite, la cine să meargă, erau trași de mânecă și redirecționați în permanență. 

Portret de alegător

Alegătorii au fost aproape de toate felurile. Mă opresc doar la unul. O tanti a ieșit din cabină cu un buletin, scandalizată că ea nu găsește PNL pe buletinul de vot, deși la televizor ea l-a văzut pe candidat. Cum e posibil așa ceva? Să i se dea un buletin cu toți candidații. Iar membrii comisiei (inclusiv președinta!!) începuseră să se uite într-un alt buletin – că poate ăla fusese tipărit greșit (!). Și dacă ar fi găsit PNL-ul, nu avea voie să i-l arate. În tot acest timp, celelalte 3 buletine așteptau, abandonate, în cabină.

După minute bune de convingere, tanti a lăsat buletinul inutil (dacă n-avea candidatul ei…) la președintă, neștampilat, și s-a dus după celelalte în cabină. Președinta i-a pus buletinul pe cutia corespunzătoare, ca să fie numărat ca nul la final, că atât putea face.

În Singureni (Giurgiu)

Comuna Singureni e cunoscută, printre altele, și pentru episoade cu clanuri care-și dispută puterea.

Când am ajuns noi, după ora 5, zona din jurul secției era plină de poliție și jandarmi.

Și de mașini scumpe. (Asta cu mașinile n-am înțeles-o. Prin toate comunele pe unde am trecut apoi, în zona secției de votare erau multe mașini. Probabil că cei doi candidați veneau cu cercul de prieteni, și fiecare se deplasa, la rândul lui cu câte o mașină…)

Apoi, coadă la secție, coadă în secție, jandarm la intrare. Spațiu extrem de mic, președinte mai amabil cu noi decât ne așteptam. A reacționat OK la observațiile pe care le-am făcut. 

Listele erau aproape pline de semnături, dar încă nu votase toată comuna.

Primarul stătea cu ai lui în curte – gălăgios, lăudăros, uns cu toate cele. Cât eram noi acolo, a și votat. Cu presă, cu fotografi după el, când a luat ștampila, când a introdus buletinele. La cel pentru primărie, fiind doar doi candidați – deci buletinul foarte firav – se vedea unde pusese ștampila. Apoi, a rămas în secție, cu doi apropiați, urmărind procesul.

Noi am stat cam o oră în zonă, timp în care nu am putut schimba prea multe nereguli. Acolo era de stat de la început până la final, dacă e să faci o treabă ca lumea. 

Ce-ar trebui să știi când ești prima oară observator?