Am vrut să mă uit la un episod din verdictul Danei Budeanu pe YouTube doar de exercițiu. Convinsă find că o să abandonez după 10 minute. Am trecut peste niște secvențe de câteva ori. Până când Dănuța a  zis (ca o paranteză – una din multele paranteze) că nu contează cum o spune, ci ce spune…

Fără să fiu nici pe departe de acord cu tot ce zice, am ajuns la concluzia că oricine poate spicui foarte multe din discursul ei dacă filtrează informația. 70% din emisiune este, până la urmă despre stil. Dar românii aleg doar restul de 30% – bășcălia cea mai mare, pe care o face de umplutură și o servește pe tavă, pentru amuzamentul propriu. Și pentru al publicului, desigur. Marketing curat. Dar chiar și din acești 30%…

Într-un final – dacă reziști până la final – rămân niște evegreenuri:

1. Copiem din afară, copiem prost, și pe deasupra copiem și cu materiale ieftine. Românii pricep greu cât de prost îmbăcați sau de lipsiți de orice simț stilistic sunt. Zice Malcom Bradbury în Tăieturi (Cuts): Trăim într-un deșert fără oază și trebuie să ne luăm răcoritoarele de departe. Cam așa și noi în materie de stil. Suntem săraci și ignoranți. Stăm bine la aspectul fizic, și asta ne salvează, dar nu prea mult pentru că alegem să facem pilaf din tot.
2. Românul dacă nu-i fudul nu-i român destul. Și în stilul de a se îmbrăca. Sau, mai degrabă în lipsa stilului. În talentul cu care își cumpără tot ce-i nou și tot ce se poartă pe Instagram. Tot ca o paranteză, femeia zice că bunicii și străbunicii noștri aveau 10 ținute și pe alea le roteau. Simplu, curat, frumos. Acum avem două șifoniere și folosim tot în același timp. Așa că arătăm ca niște papagali, și dăm dovadă că nu ne cunoaștem stilul sau că pur și simplu nu-l avem.
3. Nu există culoarea anului sau culoare de sezon; tunsoarea anului sau tunsoare de sezon; la fel cum nu există ținută de sezon. Porți ce ți se potrivește, adaptat contextului sau evenimentului, culorii tenului tău sau culorii părului tău, formei corpului etc. O ținută elegantă e elegantă în orice sezon și în oricare an.
4. Ca femeie nu ieși din casă nearanjată, cât de cât.  Sub pretextul că ăsta e un „stil natural”. Nici bunica mea nu o făcea, nici maică-mea nu o face. Chit că ieșeau până la magaziul din colț. Nu le-am moștenit, din păcate. Dar chiar și-așa, în halat de baie, încălțată în ceva asemănător cu papucii de casă, cu părul trântit în vârful capului ca un mop, sau în pantaloni de pijama n-aș putea să ies (așa cum ies femei în toată firea în sectorul 4). Nici măcar să duc gunoiul, dacă tomberoanele vor fi scoase din scara blocului așa cum sper să se întâmple cât mai curând.
5. Stai în trening la tine acasă unde nu te vede nimeni! Valabil și pentru sportivi. Treningul nu va fi niciodată o ținutp prezentabilă.
6. Nunțile, botezurile, cumetriile sunt „galele” la care majoritatea dintre noi ajungem în viață, în lipsa unei gale adevărate. Măcar acolo să ne adaptăm evenimentului și să purtăm o ținută fină. Probabil la femei cuvântul de ordine ar fi rochia lungă cu sanda, iar la bărbați măcar butonii, dacă nu și papionul. Albul, combinațiile de alb-negru, și culorile îndrăznețe gen lila sau portocaliu sun greu de purtat. Imposibil să nu afli niște tips&tricks, desigur dacă nu te uiți la altceva asemănător.
7. Tot ca femeie, e bine să-ți cunoști măsura la blugi și ce formă de blug se potrivește corpului tău. Multe suntem pe lângă subiect.
8. Nu e o rușine să fii rubensian(ă) sau minion(ă). Dar asumă-ți aspectul fizic și  adaptează-ți ținuta. Nu e o rușine nici să-ți faci intervenții chirurgicale sau să-ți pui meșe. Recunoaște-o public și nu mai da „vina” pe alergii sau lipsă de timip să mergi la un tuns.
9. Sfaturile pentru bărbați, gen cum se poartă sacoul la două rânduri, cum se poartă șepcile tip Peaky Blinders, cum se asortează helanca, ce ceasuri alegi nu vor da greș niciodată. Iar Tom Ford rules…
10. Similar ca în cazul treningurilor purtate în public, Dănuța declară război gleznelor goale (thank God!), accesorizării excesive, tatuajelor inutile, pantalonilor „cu pamperși” sau pantofilor purtați fără șosetă la bărbați. Dar mai ales declară război ipocriziei. O face mai colorat, dar esența e aceeași.

Iar astea sunt doar câteva idei luate din vreo 3,4 episoade. Femeia știe ce zice, și nu zice prostii. A devenit un fenomen național în online după ce mulți ofticați au făcut mișto de ea. Îmi amintește de o scenă din documentarul Westwood: Punk, Icon, Activist în care Vivienne Westwood a fost invitată la BBC să prezinte colecția Time Machine, iar publicul râde dezaprobator la apariția modelelor în platou. Westwood zice că e prima oară când se râde de creațiile ei, dar a durut-o în cot de reacție. În backstage ar fi zis că e cea mai bună reacție primită după era punk. Cam așa și cu Dănuța, ofticoșii fac mișto de ea, pe ea o doare în cot, iar popularitatea i-a crescut enorm. Femeia e în business de vreo 20 de ani, face ce și cum știe ea mai bine, și o duce excelent.