Născută în Baia Mare, crescută în Târgu Mureș, trecută prin Brașov, stabilită în București. Scriu, printre altele, despre cât de faină poate fi România ca destinație outdoor, atât pentru cei care deja cunosc țara, cât și pentru cei care abia acum încep să o descopere. Am început și continuat blogul ăsta ca să țin minte pe unde am trecut, ce impresii am avut și ce poze am făcut. Am strâns, în timp, o colecție mare de trasee. Iar unele poze le-am lansat și în lume. În timpul liber, călătoresc, citesc, iubesc munții și mă las fascinată tot de România.
Traseele spre vârful Leaota le numeri pe degetele de la o mână. Cel care pornește de la cabana Brătei e ca un copil vitreg printre copiii cei buni ai muntelui. Câteva din motive: drumul prost
Santillana del Mar e pentru Cantabria cam ce e Viscri pentru Transilvania: un sat încântător de pitoresc, uluitor de bine conservat, profund turistic și previzibil de scump. O zi în Santillana
O zi petrecută într-un oraș (turistic) nu oferă o impresie reală despre ce înseamnă locul respectiv. Dar petru că eu am făcut o vizită fulger, mi-a fost aproape imposibil să nu aleg să
Santander, al marchar te diré, Guarda mi corazón Que por él volveré. În anii ’40, Jorge Sepúlveda dedica aceste versuri „miresei mării”, orașului Santanter, promițându-i totodată
Mai bine de 5 ore cât ne-a luat traseul de la Mănăstirea Turnu la cabana Cozia, și alte circa 4 ore pe coborâre via Mănăstirea Stânișoara și înapoi la Turnu, am dezbătut traseul urmat
Mă contopesc cu mulțimea care urcă în S-Bahn. Turiștii se văd cu ochiul liber după îmbrăcăminte și accesorii. Dacă e vreunul să rămână în tren dincolo de gara centrală din München,
Bran – Poiana Clincea – Refugiul Țigănești Despre traseul ăsta există deja multe descrieri în aplicații profi sau imagini filmate în diverse sezoane. Unele îți dau fiori, altele
Cloașterf, sat din Colinele Transilvaniei, într-o zi de sâmbătă. Amiază, căldură mare. O toropeală generală care-mi amintește de imaginile cu localități din Vestul Sălbatic. Aerul e